Un suflet trist, de potârniche,
Răpusă, de un om nebun,
Mai bate încă, din aripe,
Când, toate, i se suprapun.
O clipă-n gestul lui nevolnic,
Când, o apucă radios,
Mai vede, puiul, nestatornic,
Zburdalnic și gălăgios.
Poezie de Constantin Obadă despre nebunieUn vânt nebun, a scuturat,
Podoabe de frunzare,
Doar brazi-n verde saturat,
Sfidează lumi, în zare.
Așa, mereu, de mii de ori,
De când venim încoace,
Renasc în pomi, aceleași flori,
Neliniște și Pace.
Poezie de Constantin Obadă despre nebunieCând tânăr suferinți-i tu cazi pradă,
Speranța ta mai crede-n leacul vieții,
Dar cum și noul leac e o șaradă,
Începi să strângi în sinea ta blesteme!
Acei ce-nvață că rămâi iubirii,
Chiar dacă toate-s împotriva firii,
Nu-i crede...
Poezie de Constantin Obadă despre nebunieAdes provincia hilară,
Simbol de vicii și orgolii,
De câte ori se vrea stelară,
Ascunde patime și molii!
Dar ori ascunzi în sân o mare,
Ori marea dup-un cer cu stele,
Pagina nopții când apare,
Se conturează după ele.
Și numai...
Poezie de Constantin Obadă despre nebunieUn vânt nebun a scuturat,
Păduri de frunze moarte,
Un verde-n brazi decolorat,
Sfidează lunci deșarte.
Așa mereu de mii de ori,
De mii de ani încoace,
Renasc în pomi aceleași flori,
Neliniște și pace.
Poezie de Constantin Obadă despre nebunieUn vânt nebun a scuturat,
Natura de frunzare,
Doar brazi-n verde saturat,
Sfidează lumi în zare.
Așa mereu de mii de ori,
De când venim încoace,
Renasc în pomi aceleași flori,
Neliniște și Pace!
Poezie de Constantin Obadă despre nebunieVă pare poate, că-s nebun,
Când cerc o vorbă nouă,
Că vi se pare tot ce spun,
Că v-ar veni și vouă.
De n-or fi ouă cu pricini,
Columbi smungind din ere,
Am fi rămas fără lumini,
În neagra lume a tăcerii.
De-aceia domnilor vă...
Poezie de Constantin Obadă despre nebunie
