Ne mor iubirii vise, și patime curate,
Acuma urci pe cioburi de vis o veșnicie,
Ca să inspiri speranța cântării ce-o să vie,
Eu strălucesc altare, ce-ntineresc dorinții,
Chiar dacă lumea piere, în eul suferinții,
Eterna poezie scânteie din unghere,
Când revisând iubirea, visărilor se cere!