Ascund atâtea dulci mistere,
Ca vise vii de cărturari,
Ce primenesc a lumii ere.
Când în lumină le pătrunzi,
Prin raza viselor striate,
Ca-ntr-o pădure te afunzi,
Dorințelor nevinovate.
Și parc-ai vrea atunci să spui,
Rămâi sublimă dulce clipă,
Dar, iată, iară clipa nu-i,
Căci clipa-i veșnică aripă.