Nu-i greu!

Nu-i greu!

Nu-i greu să scrii o poezie,
Când ai de toate la-ndemână,
Talent de muză-n fantezie,
Coniac subtil și voie bună.

Dar când privesc și cuget bine,
Secvența noastră-ncuietoare,
Eu las vulcanul meu din mine,
Să ardă-n noi ce-i îngâmfare!

Căci voi când scrieți noi poeme,
Tăcute ca o galaxie,
Au câte minți nu au probleme,
Spinoase ca la geometrie?

Când în sfârșit o dezlegare,
Ne încropim cu osârdie,
Ne dezmințiți că sun vapoare,
Din marea lume ce-o să vie.