Culeg struguri, rumeniți,
din inima,
vie,
a țării,
și-i zdrobesc, în teascul,
inimii mele!
Esența buchetelor, o dau,
oamenilor.
Oamenii, beau scânteind,
de plăcere, nectarul!
Apoi,
ei prind în brațe,
timpul....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeVoi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?
În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCât..., scântei, sar din cărbuni,
Împletim țării..., minuni.
Cât..., tristeți, în lume bat,
Doruri..., nu mai dorm, în pat.
Cât..., Carpații, țin comori,
Nu e timpul..., ca să mori.
Cât..., izvoare, cată mări,
Visători..., suim...
Poezie de Constantin Obadă despre lumePământul meu, străbun..., ne știe,
Săgetători, spre Dunărea albastră,
Războinici Daci, cu har și omenie,
Așa cum este..., firea noastră.
Pământul meu, străbun..., ne știe,
Făuritori, de datini și istorii,
Cetățile, stau dreaptă...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeStă caietul, nou, pe masă,
Cu rochițe, albe-n dungi,
Tocul, harnic, hâtru coasă,
Broderii, cu șnururi lungi.
El, sărmanul, de când lumea,
Multe gânduri, a mai scris,
Și..., s-a dat mereu, cu vremea,
Fie, rea ori..., fie vis....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeO..., farmec dulce, chipuri dragi,
Firave flori, ca florile de fragi,
De ce râvniți, să fiți păduri,
Ca să vă stingeți, uscături?
De ce plecați, raze de soare,
Mereu, pe căi, neștiutoare,
Ca să iscați, din toate cele,
Noi meteori,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeEra..., argintul unui râu,
O dulce undă, călătoare,
O dragoste, cu furca-n brâu,
Un joc, și-un cânt, de sărbătoare.
Era..., balsamul unor tei,
Dintr-o eternă, primăvară,
Când..., fermecat, de harul ei,
O căutam, mereu..., și iară....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeMii de versuri, bat aripe,
Ca să prindă vieții, clipe!
Eu..., le scapăr vremi, din ape,
De-ntuneric..., să le scape!
Sar..., din gânduri, sclipitoare,
Versuri..., pline de candoare,
Eu..., le prind sensul, anume,
Să vibreze-n...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeEu port, în suflet, o fântână,
Dintr-o eternă primăvară,
Conturul ei umbros adună,
Strămoșii, la un sfat de țară.
Eu port, în suflet, o fântână,
Dintr-o freatică poveste,
Cu stihurile de la stână,
Și tril de buciume, pe creste....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeA gândirii stea,
cu dioptria,
lumii,
mângâie,
cosmonezia mea,
sticlind oaze,
pe Căi Lactee,
în oceanul tăcerii,
nemărginite,
unde roiți,
veșnicia...
voi,
adorate și visate,
stele mici și stele grele,
Saturnele cu inele...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCândva...,
de la sine,
rotiri stelare,
s-au aprins,
cercuri,
străluminând,
tăceri,
și
nemărginite,
veșnicii.
Cândva...,
de la sine,
planeta mea,
a ars,
cuptor încins,
Dar...,
rotunjind,
gerul galactic,
a...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDe când eram școlar,
am prins a stihui...,
gânduri,
Dar, niciodată,
n-am scris,
gândul pur.
Când îl citeam,
în ritmul slovelor,
părea..., un străin,
palid și rece,
frate..., vitreg,
gândului pur.
Dar...,
oameni...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeFantezia, toarce vise,
Lungi, din caierul gândirii,
O-mpletire..., de abise,
Joacă-n preajma presimțirii.
Timpul, picură olimpic,
Nerv isteț, în spuma glumii,
Când, cu sârg, din soare epic,
Pun fuștei, la scara lumii.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCu dulce grai, în ritm sprințar,
Alin, necazuri și amar,
Seninul faptelor, mereu,
Îl strâng din tulbur heleșteu.
Iubiri mărunte risipesc,
Și grabnic, alte încropesc,
Din car de minte, potrivit,
Cânt vers, în taină licărit....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCa o febră recurentă,
Zorul, bântuie în zile,
Lumea, măsoară atentă,
Verbul trecerii în file.
Aburesc copiii colinde,
Măiestrite-n limbă clară,
Bucuria țării prinde,
Un contur, de primăvară!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeIarna sură, sună parcă,
Zarea lumii, cât cuprinzi,
Tăinuite ape-n arcă,
Prind lucire, de oglinzi.
Noapte-n ele, clar, reflectă,
Cerul, plin de licurici.
Gerul, arde ca o sectă,
Capul unor venetici.
Aburi mulți, ies sub...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeEu sunt, cărarea unui deal,
Ce suie către munte,
Ecou, zorit de ideal,
O trecere, pe punte.
Eu sunt, argintul unui val,
Sclipire scurtă-n zare,
Din universul meu, banal,
Un cânt, în lume sare.
Eu sunt, norocul unui ins,
În...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSoare, stins în steiuri sure,
Tai acum, din veșnicie,
Mie, vremurilor mândre,
Reci sudori, în roi de vise.
Ogoite cu iubire,
Rotunjesc steiul potrivnic,
Cu un farmec de fecioară.
Chip cioplit, de reverie,
Smuls, din tainele...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeEternă zăpadă,
a lumii,
acoperă,
negura vremii,
ca să culeg,
și eu,
ghiocei stelari.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeTot mustul fierberii de-o iarnă,
Cu albe gingășii, ne cheamă,
Aceiași primăvară toarnă,
Miracol crud, în pomi de-aramă.
Slăvitul tei, domnul grădinii,
Încoronat cu vrăji, îmbie,
Să isc din țitera luminii,
Un vers albit, de poezie....
Poezie de Constantin Obadă despre lume
![N.[icolae] Georgescu](/imgupl/author/n-icolae-georgescu--xs-2541.jpg)
