Dintr-o eternă primăvară,
Conturul ei umbros adună,
Strămoșii, la un sfat de țară.
Eu port, în suflet, o fântână,
Dintr-o freatică poveste,
Cu stihurile de la stână,
Și tril de buciume, pe creste.
Eu port, în suflet, o fântână,
Cu căptușeală milenară,
O cumpănă, mereu română,
Cu doine și cu joc de țară.
Eu port, în suflet, o fântână,
Cu apă vie primenită,
Cristalul ei, subtil, adună,
O lume nouă îndrăgită !