Firave flori, ca florile de fragi,
De ce râvniți, să fiți păduri,
Ca să vă stingeți, uscături ?
De ce plecați, raze de soare,
Mereu, pe căi, neștiutoare,
Ca să iscați, din toate cele,
Noi meteori, scântei, spre stele ?
O..., timpuri, care treceți clare,
Neândurătoare, oști barbare,
De ce, schimbați..., mereu mai mulți,
Copiii lumii..., în adulți ?