Șfichiuite-n bici, de vânturi,
Dune albe, de omături,
Au pornit, șuierătoare,
După luni, de concentrare,
Albe armii, de invazii,
Operând, câteva razii,
Cu un proaspăt contingent,
Au pus, albă stăpânire,
Fără pic, de-mpotrivire,
Țărilor..., pe continent !
Păsări albe, călătoare,
Ca pe-o navă plutitoare,
Din, a munților, catarg,
Pân' la țărmul mării, larg,
obosite, de drum lung,
Stoluri, cad, unde ajung.
Doamna negrelor conture,
Doarme, sub omături pure,
Nava, trece apa vremii,
Mândră, și cutezătoare,
Albă, cum e cerul stemii !