Șfichiuite-n bici, de vânturi,
Dune albe, de omături,
Au pornit, șuierătoare,
După luni de concentrare,
Albe armii de invazii,
Operând câteva razii,
Cu un proaspăt contingent,
Au pus, albă stăpânire,
Fără pic de-mpotrivire,
Țărilor, pe continent !
Păsări albe, călătoare,
Ca pe-o navă, plutitoare,
Din a munților catarg,
Pân la țărmul mării larg,
Obosite de drum lung,
Stoluri cad, unde ajung !
Doamna negrelor conture,
Doarme, sub omături pure,
Nava, trece apa vremii,
Mândră și cutezătoare,
Albă cum e cerul stemii !