Geruite flori de gheață,
Geamul tot mi la brodat,
Transparenta dimineață,
Pare-un vis de mult uitat.
Dar speranța mea deșartă,
Curge lin pe cercevea,
Soarele cu raze ceartă,
Îndrăzneli de cucuvea.
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăCu grai bătut în ritm sprințar,
Alung necazuri și amar,
Seninul faptelor mereu,
Îl strâng în brâu de curcubeu,
Iubiri mărunte risipesc,
Când grabnic alte încropesc,
Din car de minte potrivit,
Cânt vers, în taină licărit....
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăCând palidă tremurătoarea lună,
Răsare gânditoare pe făget,
Când blândă, adormitoarea „noapte bună”,
În geamuri, lămpile, le stinge-ncet.
Când peste sat, adânca liniște coboară,
Și vântul nu mai bate-n crânguri,
Când la vreo casă, o...
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăAstmatic, șuieră pe straturi,
Cu-nvolburări ce nasc fiori,
Un vânt viclean pornit în salturi,
Să sfâșie blajine flori.
Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii pe alei,
Că soarele s-a tras din cale,
Și toamna vine peste...
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăDe unde prins-a rădăcini,
Durerea mea de viață?
De ce îmi par acum străini,
Copiii toți la față?
De ce isteț nu mai pricep,
Tulburătoarea fire,
De ce când verile încep,
Sunt goale de iubire?
De ce în dorul meu pribeag,
Las...
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăLa mormântu-mi fără flori,
Unde crește-n veci uitarea,
Cine va veni în zori,
Să-mi mai plângă-nduioșarea?
Cine va sădi un pom,
Să-mi umbrească nemurirea?
Teamă mi-i că pui de om,
Mi-o strivi cu-n bloc uitarea.
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăEu nu-s un pom,
Ce n-are loc sub soare,
Nici un sărman atom,
Lipsit de îndrumare.
Pe fața mea de crom,
Nu-i nici o armonie,
Par dezgolitul pom,
În toamna ce târzie.
Dar, în adânc de pom,
Ascund o armonie,
Ce seamănă în...
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăPloaia cade stol de păsări,
Obosite, pe vapoare,
Iar din miezul nopții sumbre,
Dorul meu, soarbe din ploaie,
Dulci răcori de vin spumos!
O neliniște cuprinde,
Sufletu-mi înamorat.
Vara patimii ascunsă,
Iscă-n ochi bobiți de rouă....
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăCum roua-n flori de trandafiri,
Sporește, luciu-n nopți senine,
Tot astfel, vraja din iubiri,
Sporește soarta lumii-n bine.
În veacul nostru au sporit,
Lumini mileniului ce vine,
Dar câți martiri au înflorit,
Livada morții, nu...
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăAzurul tot de i-l cobori,
'Nainte-i falnic i se-nclină,
Asemeni lumii după flori.
Blândeții lungi o întrevezi,
Livadă-n vișine mai coapte,
Aromă rară-n plaiuri verzi,
Nutrind dorinței vremea-n șoapte.
Divinul glas, de i-l...
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăAlbaștri ochi prin sita serii,
Muiați în flori ce mor striate,
Mai fulgeră aleanul verii,
Cu farmece de mult uitate.
De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De tot rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri?...
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăAlbaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au scânteiat în pragul verii,
Tot sufletu-mi înrourat.
O..., Doamne cum au fost aprinse,
Acele tainice porniri,
Ce zac acum în mine stinse,
Sub maldăre de amintiri....
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăUnde-i vremea când grădina,
Înflorea din floarea ei,
Unde buruieni amare,
Erau smulse cu temei?
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăUnde-i vremea lumii care,
Flori purta în roza ei,
Unde buruieni amare,
Erau smulse cu temei?
Azi maestrul vremii hâtru,
Ocrotește buruieni,
Radios, solemn, cu-n schiptru,
Zilnic taie din Luchieni!
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăUn vânt nebun a scuturat,
Păduri de frunze moarte,
Un verde-n brazi decolorat,
Sfidează lunci deșarte.
Așa mereu de mii de ori,
De mii de ani încoace,
Renasc în pomi aceleași flori,
Neliniște și pace.
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăDrumuri vin drumuri se duc,
Din grădina vieții mele,
Din ce-am fost, din falnic nuc,
Zilnic mă prefac surcele.
Primăverile amare,
Le-ndulceam cu miere albă,
Nuci dădeam la fiecare,
Și râdeam de câte-o babă.
Drumuri vin...
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăRamuri multe, moarte tac,
În grădina vieții mele,
Zilnic, prind să mă desfac,
Ploaie neagră de surcele.
Primăveri înscrise-n cercuri,
Îndulceam cu miere albă,
Nuci dădeam de multe feluri,
Și râdem de câte-o babă.
Ramuri se...
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăAlbaștri ochi declină zarea,
Cu flori de măr amirosind,
Umbrare le ațin cărarea,
Iubirilor cu un colind.
De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De fapt rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri.
De ce...
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăAlbaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat tot valul verii,
Cu suflul lor duios cântat.
O..., Doamne cum au fost aprinse,
Acele tainice porniri,
Ce zac acum în mine stinse,
Sub maldăre de amintiri....
Poezie de Constantin Obadă despre grădinăAlbaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat tot valul verii,
Cu suflul lor duios cântat.
De ce în van au fost aprinse,
Acele tainice iubiri?
Ce lăcrimând acum prelinse,
Cristale de dor, amintiri.
De...
Poezie de Constantin Obadă despre grădină
