Durerea mea!
Poezie de Constantin Obadă despre Durere, Naivitate, Inteligență, Copii, Lașitate, Tristețe, Zi De Naștere, Viață, Grădină, Dor
votează acum
adaugă un comentariu
Durerea mea!
De unde prins-a rădăcini,Durerea mea de viață?
De ce îmi par acum străini,
Copiii toți la față?
De ce isteț nu mai pricep,
Tulburătoarea fire,
De ce când verile încep,
Sunt goale de iubire?
De ce în dorul meu pribeag,
Las florilor lumina?
De ce m-atrage alt meleag,
Când rodnică-i grădina?
De ce sunt trist și făr de leac,
Durerile vieții?
De ce să trec eternul lac,
Din zarea dimineții?
De unde prins-a rădăcini,
Durerea mea de viață?
De ce mai cred în mărăcini,
Naiv, ca o paiață?
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1972
Data scrierii: 06 iul 1972
Poezie de Constantin Obadă despre durere, naivitate, inteligență, copii, lașitate, tristețe, zi de naștere, viață, grădină, dor.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=