Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat tot valul verii,
Cu suflul lor duios cântat.
De ce în van au fost aprinse,
Acele tainice iubiri?
Ce lăcrimând acum prelinse,
Cristale de dor, amintiri.
De ce natura-n trai fecundă,
Roiește fără echivoc,
Pe când viața-i o secundă,
O devenire la noroc?