Caut drumul!

Caut drumul!

Prin păienjeniș de drumuri,
Caut drumul meu din ochi,
Pricăjit, muiat în fumuri,
Pere-un cântec de deochi.

Deochiații stau la mese,
De isteți aruncă gluma,
Ce mai vine cu „dulcese”,
Care nu mai prind acuma.

Clasicismul e o frână,
O risipă-n poezie,
Cine vrea ca să rămână,
Bine e ca să nu-l știe.

Nou ca să vibreze viața,
O telurică cântare,
Trebuie-ncurcată ața,
Tot în semne de-ntrebare.

Omul care stă acasă,
Dup-o zi de muncă grea,
Când citește-n carte masă,
Se gândește la podea.

Toată lumea să gândească,
Fără însă să priceapă,
Dacă-n linii vede-o broască,
Recreând să guste ceapă.

Domnii mei nu zic nimica,
Plec lăsându-vă la mese,
Fără păr nu crește chica,
Rezultat invoc decese.

Astăzi lumea să găsească,
Mult mai mult pân' să priceapă,
Că o bulbucată broască,
Nu-i decât un fir de ceapă.