Caut drumul!
Poezie de Constantin Obadă despre Glumă, Inteligență, Fum, Risipă, Acasă, Muncă, Oameni, Lume, Poezie, Ochi
votează acum
adaugă un comentariu
Caut drumul!
Prin păienjeniș de drumuri,Caut drumul meu din ochi,
Pricăjit, muiat în fumuri,
Pere-un cântec de deochi.
Deochiații stau la mese,
De isteți aruncă gluma,
Ce mai vine cu „dulcese”,
Care nu mai prind acuma.
Clasicismul e o frână,
O risipă-n poezie,
Cine vrea ca să rămână,
Bine e ca să nu-l știe.
Nou ca să vibreze viața,
O telurică cântare,
Trebuie-ncurcată ața,
Tot în semne de-ntrebare.
Omul care stă acasă,
Dup-o zi de muncă grea,
Când citește-n carte masă,
Se gândește la podea.
Toată lumea să gândească,
Fără însă să priceapă,
Dacă-n linii vede-o broască,
Recreând să guste ceapă.
Domnii mei nu zic nimica,
Plec lăsându-vă la mese,
Fără păr nu crește chica,
Rezultat invoc decese.
Astăzi lumea să găsească,
Mult mai mult pân' să priceapă,
Că o bulbucată broască,
Nu-i decât un fir de ceapă.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Data scrierii: 1969
Poezie de Constantin Obadă despre glumă, inteligență, fum, risipă, acasă, muncă, oameni, lume, poezie, ochi.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=