Cu-nvolburări, ce nasc fiori,
Un vânt viclean, pornit în salturi,
Să sfâșie, firave flori !
Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii, pe alei,
Că soarele, s-a tras din cale,
Și toamna, vine peste ei !
Povară grea, e bătrânețea,
Și pentru voi, iubite flori,
Când viața, pierde, tinerețea,
Deschis e drumul..., ca să mori !
Erați în vară, ca bujorii,
Pe-obraji de fată inocentă.
Acuma, brumele și norii,
V-au pus uscata lor amprentă.
Nu disperați ! La primăvară,
O să rodiți, un roi de flori,
Când soarele, sui-va iară,
Cum a suit, de-atâtea ori !
Asemeni, viața omenească,
Îngroapă, mii de străluciri,
Dar, vine vremea să rodească,
Flori roșii, noi, de trandafiri !