Sarabande foșnitoare,
De utrnie, când toacă,
Râd și flori și stupi, în soare.
Nucii, străji în cetățuie,
Mai umbresc argintul zării,
Doi hurmuzi, în cărăruie,
Rouă picură, uitării.
Duioșii, icoane sfinte,
Nu mai vin, în chioșc să steie,
Un nepot, acum părinte,
Rostuiește-n zarvă, zmeie !