Despre... Selene,
nota bene,
C-o lumină pământie,
I-am prins fața-n mii de chipuri,
Soarele, blând, dezmiardă pe „Se”,
Poeți o mai cântă à... „lene”,
Dar... timpul hâtru, decide:
Et impera, et divide...
Na, c-am comis o crimă,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareO prisacă, poți s-aduni,
Dacă scazi, pe rușinoase,
Dintre, cele arțăgoase,
Noi proverbe, dau ocol,
Cu tupeu, de Si-bemol,
Cei cu barbă, joacă rol,
Cele stele, rușinoase,
Ruginite și... pioase,
Cu durerile-nrudite,
Se revoltă, pe...
Poezie de Constantin Obadă despre soareCa și zilnica chemare,
Către nobile speranțe,
Eu, trudesc, ca fiecare,
Adevăr, să torn în stanțe.
Și mă simt atât de bine,
Când îmi crește albă floare,
Când îl leg pe azi, de mâine,
Ca un soare, de alt soare.
Poezie de Constantin Obadă despre soareCândva...,
de la sine,
rotiri stelare,
s-au aprins,
cercuri,
străluminând,
tăceri,
și
nemărginite,
veșnicii.
Cândva...,
de la sine,
planeta mea,
a ars,
cuptor încins,
Dar...,
rotunjind,
gerul galactic,
a...
Poezie de Constantin Obadă despre soareFum pierdut, în larga zare,
Zboară anii tinereții.
Eu mă uit, cum bat din aripi,
Frumuseți, ce pier la soare.
Eu mă uit, cum trec din zare,
Și se pierd, mereu, în zare,
Albe păsări..., călătoare.
Poezie de Constantin Obadă despre soareFantezia, toarce vise,
Lungi, din caierul gândirii,
O-mpletire..., de abise,
Joacă-n preajma presimțirii.
Timpul, picură olimpic,
Nerv isteț, în spuma glumii,
Când, cu sârg, din soare epic,
Pun fuștei, la scara lumii.
Poezie de Constantin Obadă despre soareEu...,sunt stingerea eternă,
Mugur vin și toamnă plec,
După iarna grea, ori cârnă,
Bucurie, iar petrec.
Eu..., sunt setea de mișcare,
Nervul, pulberii stelare,
Lună - moarte - viață - soare,
Om etern, în calendare.
Poezie de Constantin Obadă despre soareGerul, pișcă floarea gheții,
Cu luciri diamantine,
Cavalerii dimineții,
Vin timizi, din țări străine.
Ochi orbit, de cucuvaie,
Soarele, târziu s-arată,
La fereastra din odaie,
Plâng și flori și dor de fată.
Poezie de Constantin Obadă despre soareSoare, stins în steiuri sure,
Tai acum, din veșnicie,
Mie, vremurilor mândre,
Reci sudori, în roi de vise.
Ogoite cu iubire,
Rotunjesc steiul potrivnic,
Cu un farmec de fecioară.
Chip cioplit, de reverie,
Smuls, din tainele...
Poezie de Constantin Obadă despre soarePe o ceață străvezie,
Pe lăicer, de brumă nouă,
A murit, Toamna, târzie,
Fără popi, fără prescură,
A murit..., în vrednicie,
Șlefuind livezi, la soare,
Și s-a stins, încet, din vie,
Lăsând doliu, până-n zare.
A murit..., Zâna...
Poezie de Constantin Obadă despre soareMări de suflete-n furtună,
Nostalgii, de țări adună,
Mii de doruri înspumate,
Duc, corăbii fulgerate.
Din cupola de cerneală,
Nici o stea, în nici o cală,
Noaptea urlă, hăituită,
De o vreme iezuită.
În vâltoarea, fără...
Poezie de Constantin Obadă despre soareDin dumbrava vieții mele,
A roit, un roi de stele,
Numai soarele și luna,
Strălucesc, ca-ntotdeauna.
Meteorii vremii mele,
Sar în cioburi de ulcele,
Cum sar doruri, din iubire,
Fără nerv, la despărțire.
Omenoșii greieri, ies,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareFantasmele, joacă, în ore târzii,
Lumini în ferestre, când noaptea, le-mbracă,
Eu stau, ca o strajă și torc poezii,
Și las, doar pribegii din stepă, să treacă.
Când eul nocturn, abia mai respiră,
De vraja luminii, din roiuri stelare,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareStau singur, în casă, și mult meditez,
Cum duce vremea, sămânța de crez.
Cum mână norocul, pe alte meleaguri,
Cum moartea, ridică în urmă-ne praguri.
Stau singur, în casă și iar meditez,
Că soarte, ne este, un mic titirez.
De cade...
Poezie de Constantin Obadă despre soareMulte nopți, cu stele clare,
Mi-au fost, triste felinare.
Multe zile, roind soare,
N-au adus, nici o cântare.
Multe doruri visătoare,
Mi-au pierit, ca spuma mării.
Multe fețe, îmbietoare,
N-au adus un preț, răbdării.
Chiar...
Poezie de Constantin Obadă despre soareGeana nopții, semi-clară, iscă, creasta dimineții,
Pe câmp, somnul, încă joacă sub pleoape, vraja vieții,
Dar, conture de-ntuneric, mor, în clipe suitoare,
Și din codrii, de pe dealuri, urcă Făt-Frumosul Soare.
Pe un cal, bătut în raze,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareDe nu mai rabd..., acele vise,
Spoite-n vorbe dulci, narate,
E, c-au murit, viclean ucise,
Atâtea doruri, ne-mpăcate.
De nu mai rabd..., acele vise,
Scăldate-n cântece blajine,
E, c-au murit, viclean ucise,
Iubiri, ce zac acum,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareCând..., soare dogorește, în suflete necazuri,
Când..., nu adie vântul, nici puful unor iazuri,
Când..., din noianul mării, nu iscă-n zări, o boare,
Când..., toate, nu-s scăldate, decât de ploi de soare,
Atunci, se naște-o stare, ce sparge...
Poezie de Constantin Obadă despre soareCând zile trec, când zile vin, și soare e în toate,
Tu, lume dragă, ești un vis, un dor de libertate.
Când nopți revin, când nopți nu trec, și beznă e în toate,
Sărmană lume, cum presimți, dureri, înfricoșate.
Dar, din tărie de granit,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareDin vâlceaua unor vise,
Gândurile, dau lăstare,
Dăscălind, vechi paraclise,
Strălucesc icoane-n soare.
Din vâlceaua unor vise,
Adevăruri..., rebronzate,
Primenesc, mereu deschise,
Doruri vii, de libertate.
Din vâlceaua unor...
Poezie de Constantin Obadă despre soare
