Cum duce vremea, sămânța de crez.
Cum mână norocul, pe alte meleaguri,
Cum moartea, ridică în urmă-ne praguri.
Stau singur, în casă și iar meditez,
Că soarte, ne este, un mic titirez.
De cade oprirea-i , pe timp mai senin,
Rotim și noi, lună, prin stele destin.
De cade, pe-o mare, ades în furtună,
Ne e soarta pribeagă, și viața, nebună.
De cade în zori, când soarele suie,
Ne e soarta, un geniu, ce stă să apue.
Stau, singur în casă, și mult meditez,
Cum soarta agită, un mic chichirez.
De cade oprirea-i , pe timp mai senin,
Rotim și noi, lună, prin stele destin.