Ca să lumineze, cer, cu ochi albaștri ?
Unde..., să mai cadă, raza ei curată,
Ca să primenească, lumea întinată ?
Unde..., să străbată, codrii cu izvoare,
Să reînflorească, dragostea-n cărare ?
Unde..., să vâslească, visătoare valuri,
Să reâncălzească, iarna, pe la maluri ?
Unde..., să găsească, liniștita pace,
Ca să reînnoade firul, rupt, de-o Parce ?
Unde..., să roiască, cinstea, cu dreptatea,
Ca să viețuiască, pururi, libertatea ?
Unde..., să rotească, cer cu ochi albaștri,
Ca să lumineze, calea altor aștri ?
Când se retopește, din mai toate cele,
După arderi mute, și din zbateri grele ?
Tânără, rotește, cântecele mele,
Când pogoară-n lume, trepte noi din ele !