Deșertare-n deșertare !
Cine stă să le socoate,
Deșertându-se din toate ?
Cine știe, valuri mării,
Câte bat, stihia sării ?
Cine știe, bietul soare,
Câte piete-n patimi are ?
Cine, tainele iubirii,
Deșertări, în deșertare,
Le cuprinde, fericirii,
Cu, mlădiți, din fiecare ?
E o curgere în toate,
Deșertări în deșertare !
Neputința la socoate,
Deșertându-se, din toate !