Lumini în ferestre, când noaptea, le-mbracă,
Eu stau, ca o strajă și torc poezii,
Și las, doar pribegii din stepă, să treacă.
Când eul nocturn, abia mai respiră,
De vraja luminii, din roiuri stelare,
Las luna, speranță să cânte, din liră,
Și trec barca lumii, la țărmuri cu soare.