Deseori !

Deseori !

Deseori, vara-n livadă,
Dorm în fân, ori în ogradă,
Pe lăicer, bătut în stele,
Cu un vis, al vieții mele.
Farmec dulce, ce mă fură,
Cu, o tainică măsură,
Împletind, iubire pură.

Nopțile în poame-adună,
Must solar, dospit de lună,
Când, din dacice unghere,
Sorb, româna mea putere,
Până-i brațul iară spadă,
Până ard iubirea-n stradă,
Ctitorind vremii arcadă.

Deseori, sunt treaz, când încă,
Stele, licărind aruncă,
Din Carpați, până la mare,
Salbe de mărgăritare.
Pe când zorii prind să curme,
Cu lungi pale-a nopții urme,
Sună-n son-uri, ritm de turme.

Din pătul, plin de extaze,
Sprinten, sar în roi de raze,
Și strig dimineții clare:
„ Bun venit, dulce visare ! ”.
Mă cunun cu tine Zână,
Vrerii mele, fii stăpână,
Să cântăm, țara română.