E o curgere în toate,
Care prinde să-nfioare,
Cine poate, nu mai poate,
Cei ce pot îți zic nepoate.
E o curgere în lume,
Care piere în renume,
E o zbatere deșartă,
Calea lumii se arată.
E o curgere amară,
Din comun în...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când mintea mea animă vechi mistere,
Ca orice om neputincios când tinde,
Un zbor de gând purtat de sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când mintea mea animă vechi mistere,
Atunci eu simt neputincios cum tinde,
Icar nevolnic aripi către sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareVederea uită vechi conture,
Dar mintea ageră mereu,
Mai freamătă încă pădure,
De simt stăpân că sunt tot eu.
Deși tristețile apasă,
Cu cerul lor mereu închis,
Din depărtări iubiri mai lasă,
Speranțe aripe de vis.
O clipă simt...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când mintea mea animă vechi mistere,
Atunci eu simt neputincios cum tinde,
Icarul mitic aripi către sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareAstmatic recompun conture,
Din vremea când eram flăcău,
Când fremătam ca o pădure,
Când eu eram stăpânul meu.
Vederea uită vechi conture,
Dar mintea sprintenă de Zeu,
Mai freamătă încă pădure,
De simt stăpân că sunt tot eu....
Poezie de Constantin Obadă despre uitareLumi de streșini curcubee,
Umbresc chipuri visătoare,
Prelungind prin vremi să stee,
Strălucita lor candoare.
Cei ce n-au voit să steie,
Umbre prispei visătoare,
Prelungind vechi curcubee,
Zac în neagra lor uitare.
Poezie de Constantin Obadă despre uitareCupola cea albastră de-ar ține ani în șir,
Chiar soarele iubit ar nimici natura,
Tot ce-i în jurul nostru-ar fi un cimitir,
Iar setea fără margini ar devora făptura.
Dar nu se-ntâmpl-acestea și nori îmbietori,
Chiar și-n pustiuri duc,...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareMartoră stă streașina de casă,
Umbră din a umbrelor visare,
Prelungirea vremurilor lasă,
Basmul ei demult trecând uitare.
Umbre duc lumina vieții clară,
Luminișuri cad tremurătoare,
Toate câte-au răposat aseară,
Dinspre ziuă se...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareIată, închid ochii,
și pe ecranul unui vis pierdut,
văd fermecata copilărie.
Ce înalt e bunicul! Cât Ceahlăul.
Și cum udă florile, și cum stă aplecat,
pare un Polifem, când mulge oile.
Iar bunica, duioasă, pare Sfânta Ana,
care,...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareEu știu prea bine c-am să mor,
Oricum mi-o fi norocul,
Căci totul este trecător,
C-așa se vede-i jocul.
Sublim e numai focul,
Dar, dintre toate ce admir,
E veșnica uitare,
Căci pe eternu-i elixir,
Nimic nu e mișcare.
Poezie de Constantin Obadă despre uitareAici la portul dintre vise,
Stau strajă mută-n cumpănire,
Când mă întreb în ce abise,
Voi fi uitat, ca orișicare.
Poezie de Constantin Obadă despre uitarePlaneta noastră-i mamă bună,
Pe toți, la sânu-i ne adună,
Dar noi, cu coifuri de aramă,
O tot jignim, nu ținem seamă.
Dar ea sărmana, iubitoare,
Ca toate mamele sub soare,
Se lasă-mpunsă prin picioare,
Mai uită cum ne trecem vremea....
Poezie de Constantin Obadă despre uitareCând mi-aduc aminte de trecuta-mi vreme,
Suferința lumii-n floarea crimei geme,
Iar durerea vieții purtând stema firii,
Readuce-n patimi, tainițe iubirii.
Ce splendori uitate, ar putea să-nchege,
O misterioasă, a naturii lege,...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareDumbrăvile neostenite de veacuri sorb din soare,
Lumini încremenite în ramuri și-n frunzare,
Cântări de mult apuse, în haina suferinții,
Le resimțim spasmodic doar când ne mor părinții.
Cărări șerpuitoare, sunt urme de picioare,...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareMă strâng în haina mea striată,
De vremuri care m-au surit,
Cu o mișcare-ntârziată,
Și plâng de parc-aș fi murit.
Mă uit acum în vis,
Și uite văd cum vin băieții,
În dealul liniștii să-mi stingă,
Un cânt uitat de-a lungul vieții.
Poezie de Constantin Obadă despre uitareEu știu prea bine c-am să mor,
Și martor mi-i norocul,
Că viul lumii-i trecător,
Sublim e numai jocul.
Din el ades ce readmir,
E sloboda uitare,
Noianul vieții elixir,
E-o boare-n nemișcare.
O biată iarbă dac-aș fi,
M-or...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareAdormit în gânduri pure,
visez roiuri anateme,
lumi nemaivăzute,
pe când sufletu-mi,
uitat afară,
pe o bancă,
de aseară,
cu alt suflet care-l știe,
logodindu-se în taină,
sub imensități tăcerii.
Noaptea cade-o ploaie deasă,...
Poezie de Constantin Obadă despre uitare
