Ce izvorăsc din oaza ta,
Eu, vin din dune însetate,
Să sorb și eu din zestrea ta!
Norocul mi te-a prins frumoasă,
Și-n dorul lumii, fără leac,
Tu, astăzi ești cea mai aleasă,
Iar eu..., urâtul prea sărac!
O..., prea frumoasă, o să-ți treacă,
Spoiala chipului divin,
Iubirea mea cu-a ta se-mpacă,
Pecetluindu-se prin chin!