Toamna și trandafirii !

Toamna și trandafirii !

Astmatic..., șuieră pe straturi,
Cu-nvolburări, ce nasc fiori,
Un vânt, viclean, pornit în salturi,
Să sfâșie..., firave flori !

Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii..., pe alei,
Că soarele, s-a tras din cale,
Și toamna..., vine, peste ei.

Povară grea..., e bătrânețea,
Și pentru voi..., iubite flori,
Când viața..., pierde tinerețea,
Deschis, e drumul..., ca să mori.

Erați, în vară..., ca bujorii,
Pe-obraji de fată..., inocentă,
Acum..., brumele..., și norii,
V-au pus, hidoasa lor..., amprentă.

Nu disperați ! La primăvară,
O să rodiți..., un roi de flori,
Când soarele..., sui-va iară,
Cum a suit..., de-atâtea ori.

Asemeni..., viața omenească,
Îngroapă..., mii de străluciri,
Dar..., vine vremea, să rodească,
Flori roșii, noi..., de trandafiri !