Am lăsat! (I)

Am lăsat! (I)

Am lăsat regrete-n uși,
Și suspine în ferestre,
Au crezut multe mătuși,
Că iau fete fără zestre.

Zestrea care o-ndrăgeam,
Nu era pecuniară,
Căci iubirile urmam,
Zi de zor în drum spre seară.

Au rămas într-un album,
Patimi mie surâzânde,
Cum să fiu iar Doamne, cum,
Azi când vremea-mi sună gâde?

Eu în schimb nu ridicam,
Decât fetelor iubirea,
Când în taină le-ndrăgeam,
Cum are oricine amintirea!