O..., Primăvară! Vină!
Când jocul vieții-n noi mustind,
E dornic de lumină.
Iar Primăvara, ascultând,
Chemării vremii noastre,
Apare-n clipe surâzând,
Uimind cu zări albastre.
Adesea zicem repetând,
După un șir de vreme,
„O..., Primăvara asta, când,
Mai vine să ne cheme?”
Iar primăvara surâzând,
Dorinței visătoare,
Apare-n raze strălucind,
Eternă-ntruchipare!
Așa e drumul oameni buni,
O veșnică mișcare,
Copiii noștri sunt străbuni,
Din fiii lor ce vin sub soare!