Vino, dorule, pe ape,
Pe câmpii, cu iarba grasă,
Vino, dorule, aproape,
Să oftăm, după aleasă.
Și-apoi, dorule, te du,
Sus la munte, știi tu, unde,
Și de-acolo, îmi adu,
Dragostea, ce mi s-ascunde.
De-i găsi-o, în poiană,...
Iarna sură stă posacă,
Pe întinderi, cât cuprinzi,
Apele prind ca să-și facă,
Bolți boltite cu oglinzi.
Noaptea-n ele clar răsfață,
Ciob de cer cu licurici,
Gerul pișcă-n dimineață,
Ca tăria unui bici.
Aburind, ocean de...
Sunt păcătoşi ce-mi pun în spate
Şi sacii lor plini de păcate;
Hei, păcătoşilor, văleu,
Abia îl duc doar pe al meu!
Pe nesimțite-am devenit,
Nevoia altui exemplar,
Deși nu par îmbătrânit,
Eu simt din mine cum dispar.
Și simt cum gânduri de profet,
Din culmi de vremi leagă un vis,
Pe când eu suflet de poet,
Din haos sting abis.
Eu nu știu...
Poezie de Constantin Obadă despre nevoie, bunul simț, simț, haos, poeți, cugetare, suflet, vis, lume, zi de naștereAbia cuget, cugetarea,
Când, cuprins de vâlvătaie,
Furtunos, cum urlă marea,
Urlu, strigăt de bătaie.
Cine știe, să-mi descrie,
Ochii stinselor abise,
Versul ars, de poezie,
Setea dorului, de vise?
Cine știe, să mângâie,...
Când prostul stă la locul lui,
Eu n-am nimic cu dumnealui,
Dar mă cuprinde-ndată focul,
Când prostul nu-şi cunoaşte locul.
Nu port pe umeri o povară,
Ci port pe umeri o comoară:
Copilul meu, cu părul creţ,
Comoara mea cea mai de preţ.
Deși mi-i traiul fără rost,
Mi-i geniul ordine divină,
Din haosul care am fost,
Rămâne unica lumină.
Când m-or lansa duioși gropari,
În urna marilor prefaceri,
De mult o seamă de măgari,
Vor plânge lacrima mustrării.
În lacul cel verde şi lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâşâind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă in umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalţ-a ei frunte spre cer.
Pe stânca sfărmată mă...
Poezie de Mihai Eminescu despre tristețe, flori, grădină, cer, suflet, copii, ochi, soare, zbor, naturăCând pintre valuri ce saltă
Pe baltă
În ritmu uşor,
Lebăda albă cu-aripele-n vânturi
În cânturi
Se leagănă-n dor;
Aripele-i albe în raza cea caldă
Le scaldă,
Din ele bătând,
Şi-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde
Le-ntinde
O barcă de vânt.
Presimt credinți în van striate,
Cum vor zbura cu alte chipuri,
Spoind eterna demnitate,
Cu-n verde viu peste nisipuri.
Prind a înțelege, simfonia ploii,
Care bate ziduri, care bate geamuri,
Ea nu-i decât setea din cerul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege luminarea zilei,
Care mână umbre, taine și dureri,
Ea revine...
Înainte să se culce, obosit, adus de spate,
Într-un colţ în cui şi-agaţă "a lui haină roasă-n coate";
Îşi sărută copilaşii, soaţa – care-n vis zâmbeşte,
Şi gândind la mersul lumii el în somn se adânceşte.
Mi-i sufletul atât de mic,
În dimineața asta clară,
Ca visul bietului calic,
Flămând dormind mai decuseară!
Dar mă alin c-un vis ușor,
Că dor cu dor, reface-o culme,
Nesățiosului amor,
Rătăcitor prin lume!
Aceleași vânturi, mișcă ramuri,
Aceleași legi, stele, pe cer,
Aceleași spaime, cheamă țărmuri,
Din largul mărilor, mister.
Aceleași minți, în Babilon-uri,
Aceleași pravile-au rescris,
Aceleași imnuri, grave-n sonuri,
Aprind, al...
Poezie de Constantin Obadă despre ură, mister, lege, eternitate, suferință, cer, vis, lume, stele, poezieLăudată de pescari,
Gastronomi şi de stihari,
Este-a râului regină,
Demnă şi de regi, la cină.
Carnea este excelentă,
E gustoasă, suculentă,
Însă are multe oase,
Trebuie cu grijă scoase.
Icrele sunt purgative
Şi-au efecte negative:...
Îți mângâi trupul înstelat
parc-aș pregăti o armă
de nu aș fi la tine-n pat
undeva într-o cazarmă
Parc-aș pregăti o armă
la control vine segentul
ce strigă ia-o e alarmă
uite bombardamentul
La control vine segentul
de nu...
De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi...
Mă frământă mii de gânduri, printre care, câteodată:
Dintre multele religii, care-i cea adevărată?
Este cumva, cum ne spune, totdeauna, Creştinismul?
O fi, cum spun musulmanii, singur numai Islamismul?
Este, cum ne spun evreii, de milenii,...
Multe nopți cu stele clare,
Mi-au fost triste felinare,
Multe zile roi de soare,
N-au adus nici o cântare.
Multe doruri visătoare,
Mi-au pierit ca spuma mării,
Multe fețe iubitoare,
N-au adus dulceață sării.
Chiar norocul...
Simt duios cum piere urma,
Doritoare de-nceputuri,
Cum mi se brumează cârma,
Primăveri-n sumbre cânturi!
Și mă prinde-o dulce pace,
Și mă simt, din altă eră,
Parcă vremea se răscoace,
Parcă nimeni, nu mai speră!
„O..., nimic,...
Poezie de Constantin Obadă despre bunul simț, simț, speranță, primăvară, nimic, pace, vreme, viață, stele, soareDe-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilinţă şi păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puţin o singură-Nviere.
Şi, totuşi, pe pământul îngheţat,
Lumina lunii drepturile-şi cere
Şi-n stupi lucrează vechiul dor de miere...
Poezie de Adrian PăunescuRomân verde ca stejarul,
Râd de duşmani şi de moarte!
Să-mi trăiască armăsarul
Şi prin glonţi să mă tot poarte!
Săi, voinice, şi nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă vitează
Şi credinţă-n Dumnezeu!
Cât mi-a sta mâna...
Poezie de Vasile Alecsandri despre dușmani, credință, dumnezeu, îngrijorare, inimă, zi de naștere, moarte, suflet, țară, lumeRamuri multe, moarte zac,
Prin grădina vieții mele,
Zilnic, prind să mă desfac,
Ploaie neagră de surcele.
Primăveri cu mii de cercuri,
Repictăm cu floare albă,
Poame dăm de multe feluri,
Și râdem de câte-o babă.
Din grădina...
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?...
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte,...
Poezie de Mihai Eminescu despre voce, inimă, zi, caracter, scris, poeți, prostie, sărăcie, scop, primăvarăÎn față, ne cad Paradise,
Când drumu-i asfaltat, pe loc!
Pe când din spate, moarte vise,
Umbresc al binelui noroc!
Spoind supuși, altarul sorții,
Atrași, de vastul ei delir,
Iar, uităm că, umbra morții,
Ne sapă gropi..., în...
Poezie de Constantin Obadă despre paradis, moarte, regret, noroc, noapte, umbră, vis, suferință, față, lumePropun un toast, din dor de bine,
Și nu-n cuvinte vagi, formale,
Ci-n conștiință, la oricine,
E bine-ntâi, să crești sfială!
Apoi, cu timpul pe-ndelete,
Roind ca pomii prin inele,
S-admire, doar băieți și fete,
Să urci iubirea,...
În târgul meu, din valea unui munte,
Ornat, cu zmeurișuri solitare,
Revăd, în portul firelor cărunte,
Luchieni, boind cu Voroneț altare.
În târgul meu, din valea unui munte,
Arcașii, trag, în liniștea eternă.
Cei vii, la jocuri și-n...
Am un album, cu scoarță roșă,
Țesută-n sânge și sudoare,
Cu litere de-argint pe ea o broșă:
P.C.R. - August - Eliberare!
Pe prima filă netezind,
Imagini hâde îmi apar,
O țară ruinată și arzând,
Ca un pârjol din ev barbar.
A...
Acolo-n eul meu sălbatic,
Am prins cu liniștea mistere,
Cu norul slab și singuratic,
Din largul mărilor putere.
Dar n-am găsit adânci vibrații,
S-armonizez a lumii vânturi,
Până iubiri eterne-n grații,
Nu-mi insuflară-n taină...
Bolnavă Toamna estompează,
Alaiul viselor din veri,
Și-n ploi mărunte-ngenunchiază,
Surâsul meu de pân' mai ieri!
Cum stau tăcut și sorb nectare,
Prin ceața sură străvezie,
Livezi golașe par altare,
Iar vii plecate-n veșnicie!
Din via ce-au plantat-o ei, Eu am cules mulţi strugurei, Iar astăzi eu din ei am scos Nectar de zei, ce-i delicios. Un must ce-i roşu-rubiniu, De zici că este purpuriu, Iar dulce-aproape cum e mierea, Cum nu găseşti pe nicăierea. De flori de câmp...
Din câte sunt eu, lupt să fiu,
Doar adevărul vieții viu!
Să sorb amaruri din minciuni,
În veci iubiri să leg cununi,
Să trec un om necunoscut,
Dar omenie-n ce-am făcut,
Să par un talisman sâlhui,
Dar, la-ndemâna orișicui!
Ăsta-i adevărul:
Lupu-şi schimbă părul,
Dar năravul ba,
Că-asta-i firea sa.
Tristețea unor vechi biserici,
O simți de intri cum mângâie,
Altare lungi fără de clerici,
Și fumuri blânde de tămâie.
Macerat de usturoi cu miere
Poezie de 
Poezie de