Eu, desigur că nu neg, De-aş fi pus ca să aleg Între must şi mititei, Aş alege, dragii mei, Pe un fond de cântecele, Şi vreo două... mititele! *Plăcerile toamnei sunt: mustul, mititeii şi mititelele. (Păstorel).
Trec trenuri nervoase.
„Mereu li-s ochii,
suveici, agitate”.
Trec mereu!
Trec fulgerând.
din ace înfipte,
în coapse,
drumuri umbrite,
de care!
Mereu gonesc,
zarva zarului,
modern cu,
lumea!
Zi și noapte,
noapte și zi,...
Poezie de Constantin Obadă despre trenuri, bărbat, omenie, noapte, moarte, uitare, lume, ochi, vis, poeziePoveste-ntunecată-a pâinii,
Nu-i strună să te ştie plânge,
Căci de durerea ta străveche
În suflet cântecul se frânge.
Când de strigarea strunei mele
Aş vrea plânsoarea ta s-o ferec,
Se sfarmă coardele strivite
De-atâta jale...
Poezie de Octavian GogaAzi, privind din tindă,
Am văzut "belea":
Ea fugea să-l prindă,
El fugea de ea...
Nu-i poezie ca rondelul, Nu-i vin cum este tulburelul, Nu e parfum cum e Chanelul, Nici floare cum e ghiocelul.
Ce duhuri rele port în piept,
De nu mă lasă, să respir?
Natură, ai gândit nedrept,
Când m-ai muiat în elixir.
La ce tot iști în arca mea,
Comori gândirii clare,
Când ai sortit ca orice stea,
Să pier uitării-n zare.
Nu plâng, în stihuri, oseminte,
Uitării, care s-au ales,
Ci viața-n valuri, de cuvinte,
Adâncu-i tainic, înțeles!
În stihuri, mi-e nădejdea, toată,
Că n-oi rămâne, fără nume,
Că, se va pomeni..., odată...,
C-am suferit, doinind, o...
Când nu poţi prinde peştii mari, Crapi, ştiuci, somoni, şalăi, scoicari, Somni, sturioni, lufari, bibani, Toni, baracude sau labani, Când peştii mari deloc nu muşcă, Te mulţumeşti şi cu plevuşcă.
Sfârșitul l-am gândit prelung,
Când osteneam să schimb pământul,
Când timp aveam, să sar s-ajung,
Din spații crude, infinitul.
Dar, m-am trezit că drumul meu,
Cu mii de drumuri se-ntretaie,
Că tot eternul Dumnezeu,
Nu-i decât...
Când mi-aduc aminte de trecuta-mi vreme,
Suferința lumii-n floarea crimei geme,
Iar durerea vieții purtând stema firii,
Readuce-n patimi, tainițe iubirii.
Ce splendori uitate, ar putea să-nchege,
O misterioasă, a naturii lege,...
Poezie de Constantin Obadă despre suferință, uitare, vreme, durere, lacrimi, lege, iubire, speranță, lume, moarte1 Mai, bine-ai venit!
Tot românu-i fericit:
Astăzi este Ziua Muncii,
Suntem fără griji, ca pruncii.
O petrecem, cu plăcere,
Cu cârnaţi, cu mici şi bere,
Sau la munte, sau la mare,
Sau la picnic, cu grătare;
Unii o petrec acasă
Cu...
E mare lumea şi contrastă,
Păcate-au unii câte-o traistă,
Iar alţii,-mpinşi de-un drăculeţ,
Au numai câte-un săculeţ.
Pe mine, însă, m-a-mpins dracu'
Şi am azi un ditamai sacu',
Ce plin ochi este cu păcate,
Iar multe nu-mi pot fi iertate....
Chiar de mugurii dau floare,
Fermecați de primăveri,
Eu sunt lumii călătoare,
Iarnă care caut veri.
În grădina vieții mele,
Multe ramuri moarte zac,
Ploaie neagră de surcele,
Zilnic prind să mă desfac.
Repictez a lumii...
Poezie de Constantin Obadă despre consolare, primăvară, ploaie, toamnă, grădină, moarte, lume, viață, poezieSe pare, totul că-i repaos,
Când stai, în liniștea sihastră,
Că cerul, nu-i decât adaos,
Pierdut, în sinea lui albastră.
O clipă, sorbi imensității,
Tăria prospețimii sale,
Și parcă, iști eternității,
Prinosul, strălucirii tale!...
Bunătatea-i o virtute,
Cea mai mare dintre sute;
E o calitate rară,
Ea e către Rai o scară.
Străbat în mine alte lumi,
Din vremi cândva barbare,
Împăunat în pisc de culmi,
Presimt a lor mișcare.
Dar vântul care bate lin,
Și-mi mângâie doar fața,
El poate-abia începe-un drum,
Ce mântuie viața.
Cântat-am azi, ca un rapsod: Aş da regatul pentru-un cod, Desigur, dacă l-aş avea, Pe-un cod gătit de mama mea. Cum n-am nici bani şi nici regat, Tot ce pot da e un oftat.
Cântă, antica legendă,
Îndrăzneala lui Icar,
Simți, regretul omenirii,
În suiș, fără hotar.
Simți, nădejdii milenare,
Vis dr zbor, întrezărit,
Prăbușire de altare,
Om, în valuri, vălurit.
O..., Icar, a tale aripe,...
Din umbra deasă-a norului
Întins pe ţări străine
Cu aripele dorului
Voios revin la tine,
O! cuib al fericirilor,
O! ţară luminoasă,
Comoara-a nălucirilor,
Gradina mea frumoasă!
Ş-avântul tinereţelor
Ce-n sânu-mi se trezeşte,...
Poezie de Vasile AlecsandriSubmarinul țării noastre,
Prinde stele-n periscop,
Perle-n apele albastre,
Zarea lumii dintr-un plop!
Și roind seninuri minții,
Din imensul omenesc,
Stinge clipe suferinții,
Și dureri ce umilesc!
Dunăre! ce plângi tu oare?
Plâng o floare de sub soare
Ce din sânu-mi a răpit
Ştefan-vodă cel cumplit!
Pe cel ţărm bătut de valuri,
Sus pe zare, sus pe maluri,
Sunt trei cete de oşteni,
Turci, tătari şi moldoveni.
Una-i ceata...
Poezie de Vasile Alecsandri despre lașitate, sfinți, fericire, față, viteză, soare, luptă, foc, dumnezeu, frumusețeMi-e lacrima-nserării metanoia,
precum tămâia versul se ridică,
e cerul un tablou pictat de Goia,
când sărut luna soarele abdică,
perfecțiunea nu cunoaște margini,
cu eleganță moartea face-alegeri,
toamna subtil se...
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios...
Ce-ai urât, poţi să iubeşti,
De eşti gras, poţi să slăbeşti,
Poţi să-nveţi o altă limbă,
Numai prostul nu se schimbă.
Ăsta-i adevărul:
Lupu-şi schimbă părul,
Dar năravul ba,
Că-asta-i firea sa.
Martoră stă streașina de casă,
Umbră din a umbrelor visare,
Prelungirea vremurilor lasă,
Basmul ei demult trecând uitare.
Umbre duc lumina vieții clară,
Luminișuri cad tremurătoare,
Toate câte-au răposat aseară,
Dinspre ziuă se...
Poezie de Constantin Obadă despre uitare, umbră, vis, acasă, casă, salariu, zi, zi de naștere, viață, soareGeniul poţi să-l recunoşti
După numărul de proşti
Ce se solidarizează
Şi ei geniu-l denigrează.
Dragă mi-e țara, din pravili bătrâne,
Zidită-n glorii, de armii române.
Dragi, îmi sunt, Craii gândirii semețe,
Ctitori de datini, de legi voronețe.
Dragă mi-e țara, doinirii române,
Cu freamăt de frunze, și fluiere-n stâne.
Dragi,...
Poezie de Constantin Obadă despre țară, povești, omenie, oameni, români, primăvară, lege, inimă, bine, răuArcuirea vremii mele,
Săgetează, pân' la stele,
Patimi vechi și gânduri rele,
Vise goale-n strai de iele!
Arcuirea vremii mele,
Leagă minților inele,
Cum să scape, de tembele,
Nedreptății santinele!
Arcuirea dragei mele,...
Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot, în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfeli ai trecut de al lumii otar.
Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte şi flori de lumină,
Când norii cei...
Poezie de Mihai Eminescu despre nebunie, moarte, cer, îngeri, stele, haine, ateism, univers, sens, visUnivers spumos din humă,
Far stingher nemărginirii,
Eu anim cu-n soi de brumă,
Setea grea a omenirii!
Nu prea sorb nectar anteic,
Nu emit idei de geniu,
Nici nu voi cu vers proteic,
Să sufoc vre-un mileniu!
Las în vremi de...
De prea mult aur crapş boabele de grâu.
Ici-colo stropi de mac
şi-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului
şi cântă.
Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinţi, fără mustrări,...
Poezie de Lucian BlagaPe lume sunt şi buni şi răi,
Sunt şi deştepţi, şi nătărăi,
Dar orişicât ţi-ar fi de greu,
Tu să fii bun, copilul meu!
Ei sunt specii migratoare, Din ocean înspre izvoare, Să-mplinească legea firii, Legea sfântă-a înmulţirii. Urcă-n fluvii şi în râuri, Pot ajunge şi-n pârâuri, Şi în lacuri, o etapă, Toate cu o dulce apă, Unde pot depune ouă (Icre), lapţi, cum vă...
Albaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori ce mor striate,
Au fulgerat aleanul verii,
Cu farmecele deocheate.
De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De tot rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri?
De ce...
A murit o floare-n câmp!
Cine astăzi o mai știe?
Din firavu-i dulce timp,
A lăsat o poezie!
A murit din dorul ei,
Tânăra întruchipare,
Și-a lăsat iubiri scântei,
Să aprinzi la noi un soare!
Ce ușor m-a prins robia,
Poeziei...
