Ce moale, neagră e țărâna,
Pe care-acuma o sfărâm,
Căldura ei uimește mâna,
Cu huma unui alt tărâm.
Eu văd în brazdă străluciri,
Strămoșii care-au tot plecat,
Cum urc-o cale invierii,
Cu fiecare semănat.
Astăzi, ca întotdeauna,
De pe deal răsare luna,
Argintie, maiestoasă,
Blândă şi misterioasă.
Eu nu mai rabd acele vise,
Spoite-n albia uitării,
Ci isc o boare de narcise,
Când traiul sună disperării.
Ce spun nu-s vorbe în deşert:
Am datoria să te iert,
Dar datorie şi mai mare
E, când greşeşti, să ceri iertare.
Eu nu-s decât un suflet,
Rătăcitor prin stele,
Se vede c-am fost muget,
De tot suspin la ele.
Eu nu-s decât un suflet,
O stingere-n văpaie,
Ce nu s-ar vrea nici urlet,
Nici strigăt de bătaie.
Eu nu-s decât un suflet,...
Fiecare vorbă caldă, sub ea
cloceşte un ou al vorbirilor noastre.
Vii verbe, o, voi,
cu frunze verzi-albe-albastre.
Oul deschide deodată o pleoapă:
sub iris se aude bătând
pliscul nenăscutei păsări, copilăreşti
numai în ea însăşi zburând....
Sfinte patimi, de iubire,
Suferiți, din bunătate,
Dar, când dați în fericire,
Străluciți, numai păcate!
Nu cătați, în altă lume,
Bunătatea fericirii,
Mulțumiți-vă cu-n nume,
Lângă voi, plin de iubire!
Depărtarea, ca și marea,...
Poezie de Constantin Obadă despre bunătate, fericire, păcat, iubire, suferință, nume, moarte, lume, poezieEterna clipă-ncepe lumea,
Limanul lumi-aceiași clipă,
De-aceia mi se pare vremea,
Delir pe-o singură aripă!
Pleca-ne-vor uitării vorbe,
Sublime timpuri care vin,
Cum marea-n valuri se resoarbe,
S-ogoaie zbaterea-i mai lin.
Pierdute-or sta a noastre vise,
Până cohorte de urmași,
În era altor paradise,
Ne-or zice simplu: vechi incași.
Azi e Ziua Bunătăţii,
Milei, Generozităţii;
Să-nălţăm, deci, rugăciuni
Şi de azi toţi să fim Buni!
Noaptea, roșesc trandafirii,
Când, sub palide lumini,
Înflorește, dorul firii,
Făt-Frumos, pe la vecini!
Sprinteioare, dulci surate,
La altarul lui Amor,
Numa-n rugi, de preacurate,
Se-ogoiesc, iubind de zor!
Cumpărând nişte plevuşti
Pentru bieţii lui 5 puşti,
Un sărac amar rosteşte:
Şi plevuşca este peşte...
Tristeți le curg, ca la artiști,
Prin ochi vicleni, pe nas, pe buze,
Sunt cei mai mari, evangheliști,
Toți ipocriții, când cer scuze!
În față, ne cad Paradise,
Când drumu-i asfaltat, pe loc!
Pe când din spate, moarte vise,
Umbresc al binelui noroc!
Spoind supuși, altarul sorții,
Atrași, de vastul ei delir,
Iar, uităm că, umbra morții,
Ne sapă gropi..., în...
Poezie de Constantin Obadă despre paradis, moarte, regret, noroc, noapte, umbră, vis, suferință, față, lumeL-am uitat, satisfăcut;
Chiar de-l uită un ingrat,
Domnul nu mi l-a uitat.
Enfizematic, trec acum,
Când trebuia, să zbor spre lună!
Adio..., tinereții drum!
Adio! Morții se răzbună!
Din tot ce-a fost, doar gândul clar,
Străbate, umbra stăvezie,
Ca noaptea, luminosul far,
O navă..., care întârzie!
În...
Poezie de Constantin Obadă despre omenie, tinerețe, zbor, moarte, clipă, umbră, noapte, lună, vis, poezieĂsta-i adevărul:
Lupu-şi schimbă părul,
Dar năravul ba,
Că-asta-i firea sa.
Moşul să vă-aducă vouă,
Azi, cadouri, câte nouă,
După cum voi vă doriţi;
La Mulţi Ani, toţi fericiţi!
Adesea zicem repetând:
O..., Primăvară! Vină!
Când jocul vieții-n noi mustind,
E dornic de lumină.
Iar Primăvara, ascultând,
Chemării vremii noastre,
Apare-n clipe surâzând,
Uimind cu zări albastre.
Adesea zicem repetând,...
Poezie de Constantin Obadă despre primăvară, jocuri, copii, vinovăție, vreme, oameni, vin, viață, soare, luminăMulte flori sunt azi pe lume, Le cunoaştem după nume, După-aspectul lor frumos, Pe culori şi pe miros. Floarea ce-o culegi din tei, Literar, e, dragii mei, Floarea-ndrăgostiţilor, Floarea mult iubiţilor. Pe aleile cu tei, Stau pe bănci mulţi...
Un proverb ne spune-n grai:
"Prost să fii, noroc să ai!"
Prost să fii, spun eu, stiharul,
Dar să ai noroc cu carul.
N-aş vrea să credeţi că-am tupeu,
Da-s supărat pe Dumnezeu:
Aveam deja prea mulţi inculţi,
Ne-a dat şi proşti atât de mulţi!...
În orice poţi să te încrezi, În ceea ce cu ochii vezi, Poţi să te-ncrezi în animale, În fenomene naturale, În apă, aer, foc şi vânt, În ceaţă, fulgere, pământ, În luna schimbătoare, sori, În norii veşnic mişcători, În ploi de stele, semne-astrale,...
Nu știu de unde viu,
Cât voi mai fi viu,
Cât sta-voi în sicriu,
Până iarăși viu,
Ierburi ori pustiu!
Poezie de Constantin ObadăSperînd, vieții dăi acum,
Prisos de farmec pe-acest drum,
Căci în noianuri de acumi,
Stă taina ta și-a-ntregii lumi.
Oriundea-i fi pe-al vieții drum,
Sperând, trăiește-te acum,
Să nu lași valuri de acumi,
Naiv, dorindu-ți alte lumi.
Astăzi este Ziua Muncii,
Să trăim şi noi, şi pruncii,
Să trăim, că nu e bai,
La Mulţi Ani de 1 Mai!
În sacul meu cel mare, ce plin e cu păcate,
Azi am mai pus vreo două, ce nu-mi vor fi iertate;
O dată săvârşite, îmi e aşa ruşine,
Că singur mi-aş da palme, nu două, ci duzine.
Ce-ai urât, poţi să iubeşti,
De eşti gras, poţi să slăbeşti,
Poţi să-nveţi o altă limbă,
Numai prostul nu se schimbă.
Prin gândurile-mi triste şi negre treci frumoasă,
Ca marmura de albă, în haine de argint,
Cu ochii mari albaştri în bolţi întunecoase
Şi desfăcut ţi-a părul în valuri de-aur moale...
Deasupra frunţei tale e-un mândru cerc de stele
¬Astfel...
Poezie de Mihai Eminescu despre cugetare, copilărie, inocență, haine, mândrie, moarte, rai, îngeri, vis, minuneȘi moartea asta cum pândește,
Sfioasă pe la cotituri,
Nu poți stimabile s-o-njuri,
Suavă cum ușor zâmbește.
Atunci te cuprinde-o milă,
Și parc-ai vrea să o săruți,
Și-ncepi cu dânsa o idilă,
Când ea rămâne, tu te muți.
Florile sunt albe, foarte parfumate,
Ca nişte coroane, mari şi minunate;
Ele sunt un símbol vechi al purităţii,
Dar sunt şi un símbol al feminităţii.
Şi mai sunt símbolul dragostei eterne
Şi al amintirii, dragostei fraterne.
Florile...
Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
Că-i o problemă foarte grea.
Şi-am fost ridicol stăruind
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi noi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun....
Poezie de Adrian Păunescu despre artiști, acasă, ipocrizie, ridicol, casă, probleme, minciună, mândrie, nebunie, moarteCopiii noştri-s îngeraşi,
La fel sunt şi-aceşti copilaşi.
Fugiţi din ţară în exil,
Mulţi au găsit la noi azil.
Cum România-i fascinantă,
E bună, caldă, tolerantă,
Ea i-a primit la sânul ei,
Ca să îi scape de mişei.
Dar foarte mulţi...
De ce..., în fiecare zi,
Mori tu, iubire oarbă?
Tu Doamne, n-o mai limpezi,
Când are chip, de babă!
M-am trezit odată cu zorile,
Scăldat în baia de lumini,
Pe care soarele mi-o pregătise,
Când dormeam,
Dincolo de hotarul nopții,
Aerul rece filtrat de păduri,
A sărit tocul ferestrei,
Limpezindu-mi ceața ochilor,
După ce, mai...
Femeie nu-i mai caraghioasă Ca văduva ce-i iar mireasă Şi-o cată moartea pe acasă.
Poezie de