La-nceput a fost cuvântul!
A spus unul din poeți.
Eu, vă spun că începutul,
A fost chinu-acestei vieți.
Cum ar fi putut să fie,
Începutul un cuvânt,
Când o viață, încă vie,
Nu ieșise din pământ?
Cum să poată, o ființă,...
Firave fire, de 'noire,
Animă..., restul vieții,
Ca florile de busuioc,
Visarea..., tinereții!
Iar eu, duios cu visul meu,
Privesc senin..., clepsidre,
Uitând, că mă golesc, mereu,
Necunoscute..., vidre!
Venim..., trăim...,...
La-nceput, el şi rabinii
Au persecutat creştinii.
Dar, pe drumul spre Damasc,
I-apăru în mod fantasc
Chiar Isus, Cel fără vină,
Ca un fulger, o lumină,
Ce l-a-nvăluit deodată
Şi i-a luat vederea toată.
Saul, ca de trăsnet frânt,
A...
Serghei Esenin mă întorc la tine Serghei Esenin lumea-i o curvă mi-e rău de toate și mi-e bine nu am ce face parcă toate turbă Serghei Esenin lumea-i o curvă iubesc totul și totul mă trădează totuși parcă mă ajung din urmă în pustiul lumii nu...
Drumul meu e drum de piatră,
Sfărâmat de mii de roți,
Ca un cântec trist de șatră,
Din ghiocuri și netoți.
Ce duhuri nevăzute poartă,
Povara sorții, ispitind?
Nădejdea e o biată artă,
Ce-și taie creanga-ncet iubind.
Și de-o...
Acolo-n eul meu sălbatic,
Am prins cu liniștea mistere,
Cu norul slab și singuratic,
Din largul mărilor putere.
Dar n-am găsit adânci vibrații,
S-armonizez a lumii vânturi,
Până iubiri eterne-n grații,
Nu-mi insuflară-n taină...
Altarul iscusirii noastre,
Topește-n râvnă zgura vremii,
Ca toate zările albastre,
Să-nece gura anatemii!
Credința visurilor noastre,
O leagă-n ritmul nemuririi,
Ca strălucirea unor astre,
Pioase legilor rotirii!
Altarul...
Tot căutăm, ne căutăm,
până ne-ngropăm,
ca din noi să crească,
iarba fericirii!
E sensul rotirii,
Restu-i doar o glumă,
Mânjită cu humă!
Scriitorul trebuie să fie un deschizător de drumuri noi,
El, trebuie să fie cu un pas înaintea vremii sale.
Scriitorii care învață de la viață, și scriu pentru ea, rămân nemuritori.
Cei care procedează altminteri, se pierd în negura vremurilor.
Toamna, trece-n straie mândre,
Ruguri, pline de lumină,
Și cum flutură din tundre,
Pare-o galeșă regină!
Și cum curge-n vin de vie,
Și cum râde-n ochii țării,
Pare-o sfântă poezie,
Scrisă-n ziua sărbătorii!
Oameni buni, sătui...
Poezie de Constantin Obadă despre toamnă, râs, sfinți, salariu, zi, oameni, poezie, vin, vis, zi de naștereDacă stai şi socoteşti Sunt opt specii de toni peşti: Tonul alb şi tonul roşu (Foarte buni, vă spune moşu'), De Atlantic, de Pacific (Foarte scump, dar e magnific), Albacora, toni obezi, Preţuiţi de japonezi (La consum tot ei sunt primii),...
Cât..., scântei, sar din cărbuni,
Împletim țării..., minuni.
Cât..., tristeți, în lume bat,
Doruri..., nu mai dorm, în pat.
Cât..., Carpații, țin comori,
Nu e timpul..., ca să mori.
Cât..., izvoare, cată mări,
Visători..., suim...
Pe umeri pletele-i curg râu
Mlădie, ca un spic de grâu,
Cu șorțul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Și când o văd, îngălbenesc;
Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc,
Iar când merg alții de-o pețesc,
Vin popi de mă dezleagă.
La...
Poezie de George CoșbucCe nuanțată e, țărâna,
Pe care, pașnic, o sfărâm,
Căldura ei, sărută mâna,
Cu huma unui alt tărâm.
Prin iarba, brazdelor întoarse,
Eu, văd strămoșii, după leat,
Cum trec tăria lor, din oase,
Prin mine-n grâul semănat.
Pentru ale noastre vinuri, Demne de regeşti festinuri, Eu ridic acum paharul: Sus cu Grasa, sus Cotnarul, Busuioaca, sus Feteasca, Sus Frâncuşa şi Băbeasca, Sâmburelul, Tămâioasa, Şarba, Creaţa, sus Mustoasa, Sus Iordana şi Majarca, Aromatul, sus...
Copilul care doarme, aşa cum ştim, el creşte,
Poporul care doarme cu viaţa lui plăteşte.
Trezeşte-te, române, din somnul cel de moarte,
Căci altfel, în mod sigur, de moarte-o să ai parte!
Din somnul cel de moarte, trezeşte-te române,
Căci...
Din care colț de cer păgân,
Prind în versuri, raze,
De mișc, cu ele când îngân,
O lume..., de extaze?
Din care dor, nemărginit,
Prind, nevăzute fire,
De mișc, inele de argint,
Topite..., de iubire?
Din care soare, stins...
În sânii tăi zglobii păstrezi,
Comoara altor ginte,
În ce săruturi îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte?
O..., lasă să-i mângâi duios,
Cu ochii suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragoste părinții.
În sânii tăi frumoși...
Ca mulţi atâţia alţi turişti, Merg des pe plajă la nudişti, Dar nu mă duc să mă bronzez, Ci eu mă duc să "studiez"...
Acesti contimporani ai mei
Fac ne-ncetat acelasi sport:
De treizeci de ani îmi tot zic mort
Tot mai pizmasi si mai misei.
Strigoi, adesea-mi zic tot ei-
Batran, în ultimul resort:
Acesti contimporani ai mei
Fac ne-ncetat acelasi...
Poezie de Alexandru MacedonskiCe demon, curge prin artere,
De mă cutremur, când respir,
Durerile, filtrate-n ere,
De-al vieții dulce elixir?
Ce demon, steaua mea săracă,
O lunecă în depărtări,
De pare-o genială joacă,
Tot haosul de întâmplări?
Ce demon,...
SĂ MAI FIU COPIL O DATĂ
De-aş mai fi copil o dată,
Ah, ce viaţă minunată!
Să mai fiu copil la mama,
Aş lua la toate seama,
La ce spune gura ei,
N-aş scăpa niciun crâmpei.
Să mai fiu copil la tata,
Să-mi formeze judecata,
Să mă-nveţe...
Când pintre valuri ce saltă
Pe baltă
În ritmu uşor,
Lebăda albă cu-aripele-n vânturi
În cânturi
Se leagănă-n dor;
Aripele-i albe în raza cea caldă
Le scaldă,
Din ele bătând,
Şi-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde
Le-ntinde
O barcă de vânt.
Timpul vieții, pare încă,
Valea lumilor, adâncă,
Când îl vezi, suind pe maluri,
Când îl simți venind din valuri!
Timpul vieții, curge una,
Cum a curs dintotdeauna,
O prezență, mereu veche,
Care sună, în ureche!
Mor copii pe drumuri și Biafra plânge,
Mor visând la pâine, înecați în sânge,
Foamea din orbite, crește globii mari,
Prin stomacuri urlă hoarde de tătari.
Surdă omenire, care miști rachete,
Cum lași tu să moară un popor sub soare?...
Poezie de Constantin Obadă despre rușine, foame, viitor, bucurie, sânge, credință, copii, omenie, pace, lumeDin.., apuse vremuri,
Iscate..., de soare,
Din oglinzi..., de mare,
În castel..., de nori,
Au curs..., călătoare,
Sculptând..., reliefuri,
Rare, când..., puhoi,
Reci și calde ploi!
Din..., știute vremuri,
Iscate..., de furii,...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaie, zbor, știință, oameni, sânge, durere, ochi, soare, lume, poezieTârziul l-am gândit prelung,
Când aveam timp, să-ntorc pământul,
Când ostenit, săream s-ajung,
Din spații crude, infinitul.
Dar, m-am trezit că drumul meu,
Cu mii de drumuri se-ntretaie,
Că tot eternul Dumnezeu,
Nu-i decât...
De mic, alerg la dumneata,
Să-ți prind, din taina nemuririi,
Dar, vremuri curg în calea ta,
Cum curg în valuri, mări iubirii!
Iar tu, vicleană, mă tot dai,
Imbietoare-n veci pierzării,
De câte ori, mă-ncânți cu Mai,
Mă treci,...
Iubirea ei pentru copii A fost izvor de bucurii; Ce mare a avut iubirea, Slăvită fie-i amintirea!
Orașul tinerei livezi,
Sublim în ramure de stei,
E-o lume-n care întrevezi,
Boirea altor bravi Antei!
Sub arca lui ce-i visătoare,
Iubirea naște din dorinți,
Eterna lumii înălțare,
Ivită dintre suferinți!
Nu pixu-l face pe student, Stiloul pe un asistent, Nici roba pe judecător, Nici laptopul pe profesor,
Pun pariu pe tot ce vreţi,
Toţi bărbaţii ‒ proşti, isteţi,
Voi, întâi, toţi, dragi mei,
Vă uitaţi la sânii ei,
Nu la puiul ăsta mic,
Căruia îi dă lăptic...
Fiind băiet păduri cutreieram
Și mă culcam ades lângă isvor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam.
S-aud cum apa sună-ncetișor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Și un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopți întregi am mas,...
Poezie de Mihai Eminescu despre haine, tinerețe, somn, povești, rai, îngeri, cer, față, ochi, lacrimiTonul roşu de Pacific
Eu în versuri îl glorific.
Despre el s-au scris volume,
Este cel mai scump din lume,
Însă e şi cel mai bun,
Précum japonezii spun,
Cei mai fini cunoscători,
Cei mai mari consumatori.
Un ton roşu, mediu, Ioane,...
E plină lumea de escroci,
Ca un puroi de streptococi;
Sunt peste tot, fi'nţe perfide,
Dar cei mai mulţi sunt în partide.
Pojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii cresc,
Umbrare dulci în stepa lumii,
Și-n domoliri de vânt prășesc,
Ogoare țipătoare vremii.
Eu...
Poezie de 
