Dacă ar putea vorbi, Multe ne-ar destăinui: Unele-ar vorbi de crime, Lăcomie şi micime, Şi de lupte, de războaie, De cruzime, foc, puhoaie, Jafuri şi nelegiuiri, Şi-alte mii nenorociri. Altele-ar vorbi de fete Şi de mari iubiri secrete, De logodne...
De câte ori un gând obscur,
Apare-n mintea vremii straniu,
Reversul lui sublim azur,
Ne luminează din alt craniu.
Iubirea minții-n setea ei,
În pragul tinereții noastre,
A scăpărat sori din scântei,
Azurul ei topind dezastre.
Noiembrie, din poarta zării,
Cu nori păgâni, sprințari la ploaie,
Alungă visu-nseninării,
Și frunze blonde-n mari puhoaie!
Cum muribunzii ies, o clipă,
Înviorați, în prag de casă,
De rude, cred că se-nfiripă,
Ciulinii morții duși...
Tristețea unor catedrale,
O simți din bolți până în praguri,
În șirul lung de osanale,
Pe ziduri care plâng de veacuri.
Icoane, șterse de credința,
Atâtor buze tremurate,
Își dau cu greu acum silința,
Splendori ascunse să...
Omul bun, ştie oricine,
Un om rău uşor devine;
Omul rău, orice ai face,
În om bun nu se preface.
să privim un strop de soare
printr-o petală de floare
printr-un bob rotund de rouă
să privim luna cea nouă
și cum gâzele, o clipă
să ne lăsăm pe-o aripă
peste zare, peste mare
cum irișii de pe baltă
să privim bolta înaltă
vis cu vis, cu...
Mult ne căutăm,
Mult ne ajutăm,
Până ne-ngropăm,
Să ne vremuiască,
Iarba ne lumească,
Visul omenirii,
Setea fericirii,
Stă-n sensul rotirii,
Restu-i doar o spumă,
Mânjită cu humă!
Azi, când S-a născut Isus, Cel de oameni mai presus, Vă urez de mii de ori, Fericite sărbători! Cel născut azi să ne-ajute Să-avem pace şi virtute, Zi de zi să fim mai buni Şi la rău să fim imuni!
Adormit în gânduri pure,
visez roiuri anateme,
lumi nemaivăzute,
pe când sufletu-mi,
uitat afară,
pe o bancă,
de aseară,
cu alt suflet care-l știe,
logodindu-se în taină,
sub imensități tăcerii.
Noaptea cade-o ploaie deasă,...
Poezie de Constantin Obadă despre bancheri, păcat, fericire, cugetare, uitare, ploaie, suflet, iubire, noapte, floriMarea-i tristă-n vântul serei.
Pe ruini ce se deşir
Lida vede-icoana mării
Şi pe faţă-i plâng gândiri.
Blonda Lid-amor gândeşte.
Marea vede chipu-i pal
Şi-n adâncu-i zugrăveşte
Prin ruini un ideal.
Un pescar pe ţărmuri trece...
Și astăzi unii mai gândesc,
Că fericirea-nseamnă,
Huzurul traiului lumesc,
C-a muncii ce nu-ndeamnă.
Ce bine că am plecat.
Am aflat că în urma mea,
Apa a luat foc
De la colţii unui elefant :
Sta şi freca timpul în piatra seacă,
Scăpărând mugete
Până a încins pădurea
Care s-a revărsat ca benzina,
La vale.
Apa curgea şi focul...
Poezie de Marian Barbu despre iubire, omenie, apocalipsă, poezie, foc, pietre, cuvânt, apă, moarte, timpVrei strălucirea unui gând?
Fă-ți trepte-n timp cu timpul,
Urcându-le încet, pe rând,
Poți cuceri așa, Olimpul.
Iar de se-ntâmplă ca să cazi,
Din piscul înălțimii,
Tot ești pădure grea de brazi,
Și căpriori mulțimii!
Păreri subtile-n haină nouă,
Golesc conturi de viață,
Cum soarele pe-un câmp de rouă,
Din morți slăviți tristă paiață.
Astmatic recompun conture,
Din vremea când eram flăcău,
Când fremătam ca o pădure,
Când eu eram stăpânul meu.
Vederea uită vechi conture,
Dar mintea sprintenă de Zeu,
Mai freamătă încă pădure,
De simt stăpân că sunt tot eu....
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, tinerețe, tristețe, zei, schimbare, speranță, ochi, minte, uitare, visO dulce bunicuță, mi-a spus că în iubiri,
Mor visele urâte, și zmeii și satiri,
Că basme leagă viața și viața leagă basme,
Că toate-s amintiri deși întâi fantasme.
Noi ne-am iubit cândva-ntr-o vreme,
Când eram tineri soli iubirii,
Când ne primeam, câte probleme,
Eșite din căminul firii.
Căci eu eram ceva mai mare,
Iar tu o mândră copiliță,
O mare am strâns de durere,
Părinții când te-au dus...
Poezie de Constantin Obadă despre probleme, tinerețe, jocuri, dorință, iubire, durere, lacrimi, vreme, moarte, ochiPOETUL
Tu eşti o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare,
Tu eşti o noapte, eu sunt o stea
¬Iubita mea.
IUBITA
Tu eşti o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu eşti o floare,
Eu sunt un templu, tu eşti un...
Poezie de Mihai Eminescu despre probleme, zei, noapte, haine, geniu, sublim, stele, nimic, poeți, zi de naștereFemeile, scrisul şi vinul Sunt trei ale mele plăceri, Ce mi le-a dat Domnul, divinul, Să uit de-ale vieţii dureri. Scriu poezii, beau şi iubesc, De-acestea în veci nu mă las, Cu ele eu simt că trăiesc, Cu ele mă simt în Parnás*. *Parnas: numele...
O lege tainică ucide,
C-o simplitate, magistrală,
Sublime suflete, avide,
Oriunde fug, de-a morții boală!
Dezastru-n sinea ei prelinge,
Candorii setea primenirii,
De-aceea poate, ea nu stinge,
În drumul ei, lumina firii!
Cine știe drumul lung către „a fi”?
Poate-abia acuma devenim „a fi” ce-om fi,
Cine precizează azi că nu e ieri?
Poate că durerea e loc de plăceri.
Cine garantează, viața că nu-i moarte?
Ori că moartea însăși viața ne-o împarte?
Cine...
Poezie de Constantin Obadă despre gelozie, moarte, minciună, schimbare, plăcere, îngrijorare, adevăr, rai, femeie, bineO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când mintea mea animă vechi mistere,
Atunci eu simt neputincios cum tinde,
Icarul mitic aripi către sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre umbră, uitare, mister, scris, minte, trecut, bunul simț, simț, vechi, zi de naștereNu tot ce-am scris vă pară gruie,
Nici strălucirea lor inele,
Ci vruta sufletu-mi să puie,
Fuștei la scara unor stele.
Deși curg slove lapidare,
De taina muzei sunt pătrunse,
Când trage-n cumpeni visătoare,
Lumini care mai stau...
Veniți la noi din colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Să vă cinstim cu dulce omenie,
Cu vin Cotnar, cu pâinea cât o...
Poezie de Constantin Obadă despre admirație, cultură, jocuri, sărbătoare, măsură, sublim, omenie, lume, inimă, țarăDin valea lumii mă desprind,
Masiv cu chip de cetățuie,
Și ca dorința din colind,
Cântarea mea în valuri suie!
Iar când visez întrezărind,
Adâncul lumilor albastre,
Din strălucitul lor colind,
Renasc cântării vremii noastre,
Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte
Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte.
Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni.
Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă...
Graba publicării,
Strică sarea mării,
Astfel curg poeme,
Noi pretinse-n vreme.
False-n son cântării,
Ca vuietul mării.
Artă care-nșeală,
Chiaburind o școală.
Dotată publicării,
Creșten veac uitării,
Ca un bir în pripă,
Tot...
Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri,
Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri;
Se înalță în tăcere dintre rariștea de brazi,
Dînd atîta întunerec rotitorului talaz.
Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa...
Poezie de Mihai Eminescu despre iubire, actori, nebunie, instinct, farmec, probleme, beție, lucruri, orbi, visCrengi subţiri cu flori albe...
Spre mai sus
Mă ridică din erori
Idealuri ce-au apus...
Cu flori roze crengi subţiri...
Isus!
Flori pe zări, în iarbă flori...
Spre mai sus
Am trăit de mii de ori...
E destul că tu te-ai dus......
Vibrează lumea-n minți fecunde,
Armonizate..., în delir,
Să primenească, cu-alte unde,
Dorinței..., cânt de elixir!
Azi, poate, nimeni nu-nțelege,
Nimic..., din haosul sonor,
Dar, vine vremea când, se-alege,
Din el..., un imn,...
Mor ispite-n dor de drumuri,
Moare vremea-n ploi sărace,
Traiul e cuprins de fumuri,
Fața lumii se preface!
Se prefac și-a mele poame,
Din livada tinereții,
Moare spiritul când doarme,
Mor cântând tot flori poeții!
Poezie de Constantin Obadă despre grădină, spirit, tentație, fum, ploaie, flori, vreme, față, dor, lumePojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii cresc,
Păduri în stepa lumii,
Cu vânturi dulci ușor prășesc,
Ogoare țipătoare vremii.
Eu trag...
Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc - stelele scapără-n cale;
Apele plâng clar izvorând în fântâne,
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.
Luna pe cer trece aşa sfântă şi clară,
Ochii tăi mari caută-n frunza cea...
Drumul meu săpat în piatră,
Șuieră sub mii de roți,
Ca un cântec trist de șatră,
Dureros să te revolți!
El se pierde-n oarba lume,
Mângâiat numai de vânt,
Căci nu vrea, acum, anume,
Viu, nemuritoru-i cânt!
De când eram școlar,
am prins a stihui...,
gânduri,
Dar, niciodată,
n-am scris,
gândul pur.
Când îl citeam,
în ritmul slovelor,
părea..., un străin,
palid și rece,
frate..., vitreg,
gândului pur.
Dar...,
oameni...
Poezie de Constantin Obadă despre puritate, oameni, laudă, scris, cuvânt, adevăr, poezie, moarte, cugetare, lumeFrumoasă ești, domniță,
Ce mândră-n tonuri vii!
Mi-ai fi în veci dorință,
De-ai fi, cu ochii vii!
Eu plâng, vibrând simțirea,
Acelor mâini ce-au tras,
Nestinsa lor culoare,
Ce-n suflet, mi-au rămas!
