Lebedele-s minunate,
Simbol de fidelitate,
Pildă-s de statornicie
Pentru orice căsnicie.
Cuplul lor e fortăreaţa
Ce durează toată viaţa;
Ele-n "căsnicie"-mpart
Bucurii şi griji, din start.
Lebedele-ndrăgostite,
Ce iubesc şi sunt...
tu, mână,
de ce te întorci mereu spre ce a plecat?
tu, inimă, cântătoareo,
de ce te strângi în tine
cum un tei singur?
tu, ploaie,
pentru cine atâtea lacrimi,
ce doruri duci?
tu, poezie,
de ce curgi ca o apă de pârâu înalt
când se...
Poezie de Mariana Fulger despre tristețe, infinit, suflet, singurătate, ploaie, lacrimi, apă, poezie, inimă, iubireCâte vise ard pe rug,
În a flăcării uimire,
Suferinței tot un plug,
Pune capăt răzvrătirii!
Și cât viața curge lin,
Ară mica speranță,
Dar când lumea-i în declin,
Arde tun de la distanță!
Cine arde doruri vieții,
Și le-nvăluie-n sublim,
Leagă zorii dimineții,
Nopților când ne iubim!
Cine gânduri leagă vieții,
Din visări visând hoinar,
Prinde-n arca tinereții,
Visul lumii planetar!
Cine știe dintr-o mie,...
Așa ne știe lumea dar mâini o să admire,
Că zilele de-acuma le-am dus chiar peste fire,
Popor făr' de prihană, și plin de omenie,
Cu cântece la strană, cu jocuri la chindie,
Cu marea la picioare și cu Carpații frați,
Noi suntem pe...
Poezie de Constantin Obadă despre armonie, vorbire, jocuri, zi, minciună, lume, omenie, nume, țară, bineDin stripa dorului stăbun,
Sub bolți, cu ziduri groase,
Pe unde datini se-ncunun,
Admir, iconostase!
Iar sfinți-n zale purpurii,
Din ochi, când mă măsoară,
Adânc mă plec, și întârzii.
Sunt, ctitorii de țară!
Ei, au un har, al...
Pojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii prind,
Umbrare-n stepe milenare,
Cum iarna prinde un colind,
În geamuri ochiuri de cântare.
Eu trag...
Slăvite Mai, visării noastre,
Tu, multora, le întârzii,
Când zările, ți-s mai albastre,
Altarul, sfintei poezii.
De câte ori, slăvești ponoare,
Ori pomi, sterili la rădăcini,
Nu porți tu vini, că nu dau floare,
Armatele de...
Trece timp, în vechi armuri,
Tinerețea noastră,
Trece verb, în alte guri,
Pasăre măiastră!
Stinge timpul, în zadar,
Setea de lumină,
Veșnicia lui Icar,
Suie..., din ruină!
Trece timp, doinind din brazi,
Tinereții noastre,...
Sub pajiștea arată, ofteaz-un cimitir,
În care dorm strămoșii, eternul elixir.
În roua de pe brazde sunt lacrimi care-au curs,
Degajă arătura pe vechiul cimitir,
O ceață fumurie, cu iz de paraclis,
Ușoară, se destramă ca unda unui vis....
Pe argintul vremii, urc și eu, discret,
Știu că am în slove, farmec de poet!
Tânguioasa cobză, sună a dogit,
Cât mi-i dragă lumea, mie-s îndrăgit!
Dar de ce, privirea plânge, când eu râd?
De ce, stau pe gânduri și tresar, oftând,...
Poezie de Constantin Obadă despre artiști, moarte, farmec, poeți, vreme, timp, cugetare, lume, viață, poezieCând mori, e-o trecere finală,
Din primăvara ta banală,
Când crești risipă-n nicăieri,
Când dai ce-i bun, fără să ceri!
Apoi te amăgești c-o vară,
S-aduci făină în cămară,
S-o ai în toamna solitară,
Când regretând, să plângi vioară,...
Poezie de Constantin Obadă despre moarte, risipă, primăvară, toamnă, oameni, apă, noapte, viață, poezieCând soare dogorește-n suflete nădufuri,
Când nu adie vântul câmpii, pădure, stufuri,
Când din noianul mării nu urcă nici o boare,
Când toate nu-s scăldate decât în ploi de soare,
Se naște-atunci o stare ce sparge vechi tipare,
Căci...
Unii fac din ea o fală,
Dar eu cred că e o boală;
E o boală foarte gravă
Şi-i mai rea ca o otravă.
Chiar de ea nu e mortală,
Poate duce la sminteală.
Rătatea, spun cu jale,
Lasă sufletele goale.
Ăsta-i adevărul:
Lupu-şi schimbă părul,
Dar năravul ba,
Că-asta-i firea sa.
În van suspin, căci ea nu curmă,
Sublima patimii mișcare,
Ci modelând lumea din urmă,
Cu alte chipuri râde-n soare.
Pe strada unde locuiesc,
Au înflorit castanii.
În floarea lor, întrezăresc,
În viitor, cu anii...
Dacă..., ești, izvorul sclipitor, ce dărui,
Dragoste, în oameni, atunci..., răul nărui.
Dacă..., ești, în fapte, flux de omenie,
Din grădina lumii, strângi prietenie.
Dacă..., ești, în brațe, și-n tăria muncii,
Din belșugul țării,...
Poezie de Constantin Obadă despre prietenie, conștiință, lăcomie, cuvânt, națiune, fapte, rău, inimă, iubire, omenieO, dă-mi arpa de aramă
Şi mi-o pune-n braţul stâng.
Ochii tăi se plec cu teamă,
Tu roşeşti -- glasu-mi te cheamă,
Coardele încet te plâng!
Vino dar, palidă zână,
Pune faţa pe-al meu piept;
Gâtul tău pe braţu-mi drept,
Tu, a ochilor...
Poezie de Mihai Eminescu despre îngeri, iubire, înțelepciune, durere, frică, ochi, rai, imortalitate, mister, cerUmbre se retrag încet pe coastele caselor reci,
sudate unele de altele, tăcute, neprimitoare.
Pe străduţă e linişte.
Astăzi sunt atrăgătoare.
Tu,
Cu acte în regulă,
In poziție șezut,
Iti schimbi mereu compoziția și,...
Când scriu mi-e capul o morișcă,
Ce strânge-n gânduri lumea largă,
Iar din simțirea mea ce mișcă,
Cântul curge ca o bragă.
Când scriu mi-e capu-o recuzită,
Sclipiri de gânduri, bune, rele,
Simțirea de-i cumva dogită,
O pun să sune...
Omu-atunci când se smereşte,
Dumnezeu în Cer zâmbeşte.
Voi, viclene dulci speranțe,
Mi-ați sedus copilăria!
Nu-i mai văd dintre distanțe,
Azi decât melancolia!
Ocoliți-mă speranțe,
Nu mai cred în verva voastră,
De-ați veni cu-n tom de stanțe,
Tot îmi țin firea albastră!
Pojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii prind,
Umbrare-n stepe milenare,
Doinind cu vânt în zori colind,
Prășesc ogoare țipătoare.
Eu trag...
De când epigoni la toate,
Florile ne cresc îndoliate,
Or fi unii trandafiri,
Nu zic nu, da-s prea subțiri,
Ca să crească-n ritm de carte,
Raza lumii făr' de moarte!
Scumpă ţară şi frumoasă
O, Moldovă, ţara mea!
Cine pleacă şi te lasă
E pătruns de jale grea,
Căci, plutind în visuri line
Pe-al tău sân ca într-un rai,
Dulce-i viaţa de la tine
Ca o dulce zi de mai!
Eu te las, ţară iubită,...
Poezie de Vasile Alecsandri despre amar, despărțire, iubire, lașitate, suflet, sărut, țară, rai, vis, fericireMartore stau streașine de case,
Umede de-a umbrelor visare,
Rebegite strălucesc pioase,
Prelungite eri prin noi în zare.
Umbre duc lumina vieții clară,
Luminișuri cad tremurătoare,
Toate câte-au răposat aseară,
Pe viu se...
fiecare drum e un infinit
fiecare casă, un număr
cu numere pe etaje
apartamente, vârste
ceasuri, matematici
ale pereților, ale scărilor și ușilor
ale preșurilor de la intrare
sau de la ieșire deși poate
nu simte nimeni nevoia
să se...
Un Dafin..., a murit, aseară,
De ochiul clipei, scuturat,
Când scârțâind, ca o vioară,
N-a mai simțit..., ce-a indurat!
Pădurea-n freamăte sihastre,
La-ntunecat numa-n funzare,
În urmă n-a lăsat dezastre,
Ci doar un cântec de...
Când tuna prin nouri pe lume veghează,
Când fiece undă se-mbracă c-o rază,
Când cântă ai somnului ginii nătângi,
Tu tremuri şi plângi.
Când tuna aruncă o pală lumină
Prin merii în floare-nşiraţi în grădină,
La trunchiul unuia pe tine...
Poezie de Mihai Eminescu despre mister, inteligență, plăcere, tăcere, cer, soare, lacrimi, durere, grădină, lumeRepublică slăvită, o..., patrie iubită,
Ești plină de iubire, ca primăvara-n mai,
Căci azi, poporul sincer, din inimi repalpită,
Cântarea biruinței, ce ne-ai sădit în trai.
Un sfert de veac 'mplinit-ai, dar cu mândrie porți,
Cununa de...
Poezie de Constantin Obadă despre patrie, sinceritate, suferință, mândrie, națiune, moarte, sărbătoare, inimă, primăvară, sfințiCum cad, rostogolite poame,
De aspra vântului, poruncă,
Eu, cad în golul unor rame,
De dorul meu, nespus de muncă.
Acolo-n taină, mă desferec,
De visul patimii stelare,
Când trec în templul de-ntuneric,
Umbrit, de umbra vremii,...
Te asemăn, cu o perlă,
Ce reflectă, bunătate.
Soare mult, fără umbrelă,
Ca un vis, de libertate.
În nisipurile tale,
S-au copt, anii primăverii,
Mi-ai deschis în viață, cale,
Ca o stea, pe cerul serii.
Glasul tău, o apă lină,...
Poezie de Constantin Obadă despre bunătate, libertate, povești, sărbătoare, stele, cer, apă, soare, vis, zi de naștereTrecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre...
Tăceţi! Cearta amuţească - E-o oră grea şi mare
Aripele ei negre în ceruri se întind,
Astfel lumea-amuţeşte la-ntunecări solare,
Astfel marea-amuţeşte, vulcane când s-aprind,
Când prin a vieţii visuri - oştiri de nori - apare
A morţii...
Poezie de Mihai Eminescu despre conflict, viitor, dumnezeu, îndrăzneală, moarte, bărbat, limbă, corp, frică, mărețieUn om privea alt om cum un cer privește alt cer cum o stea altă stea cum o piatră altă piatră cum un lup alt lup cum un greiere alt greiere cum o clipă altă clipă cum eternul alt etern cum preagraba altă preagrabă cum o stradă spre zori altă...
Poezie de Mariana Fulger despre oameni, copii, simplitate, stele, pietre, puritate, primăvară, poezie, clipă, inimă
