Ştie chiar şi-un gură-cască
Că mâncarea românească
Este bună, e gustoasă,
E plăcută, delicioasă,
Dar, vă spun eu ca ripostă,
Faci infarct când vezi cât costă...
Cuib în care ne-am născut,
Câmp pe care s-a văzut
Vitejia strămoşească,
Scumpă ţară românească,
Te salut!
Şi-a mea frunte ţi se-nchină
Ca naintea unui sfânt,
Căci, deşi copil eu sunt,
Inima de dor mi-e...
Poezie de George CoșbucFrumoasă şi jună, oh, dragă-mi mai eşti!
Eu caut şi caut în- achi-ţi cereşti
Şi-n veci nu mă satur şi-n veci aş căta,
Iubită, dorită, o gură - aşa!
Tu tremuri, tu cauţi, tu murmuri, tu râzi,
Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi,
Cu...
Poezie de Mihai Eminescu despre râs, pedeapsă, vinovăție, sărut, lege, copii, ochi, zi de naștere, viațăPe umeri pletele-i curg râu
Mlădie, ca un spic de grâu,
Cu șorțul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Și când o văd, îngălbenesc;
Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc,
Iar când merg alții de-o pețesc,
Vin popi de mă dezleagă.
La...
Poezie de George CoșbucNorii suri, din arcuri negre,
Slobozesc, săgeți bizare,
Vânturi șuieră integre,
Sarabande trecătoare.
Parcuri triste, în tăcere,
Dorm, în vise pluviale,
Ispășite de plăcere,
Mor, iubiri provinciale.
Neamuri multe de gângănii,...
Un somon e-un peşte scump,
Nu e ieftin ca un crump*.
De când mama m-a făcut,
Niciodată n-am văzut,
Un ţăran ajuns pe tron,
Nici sărac mâncând somon.
*Cartof.
Cerul bolnav d-astrele lui rănit fu,
Semne numai mari ale vremei gloriei,
Leagăn tu avut-ai stâncile mării-n
Corsica gravă.
Şi în jurul vieţii tale-ncepute
Negru-oceanul mişcă lumile de valuri,
Arătând duios puterile, geniul...
Poezie de Mihai Eminescu despre indiferență, admirație, singurătate, cugetare, furie, boală, zei, tristețe, geniu, dansÎn mine scad treptat lumini,
Din vremi când mai erau altare,
Când toată liota de spini,
O pârjoleam cu-n nimb de soare.
În mine scot treptat lumini,
Regrete-n clipe solitare,
Și parcă simt dureri de spini,
Și parcă-ntunecă-n...
Când la tine vin, divino,
Vom servi un cappuccino,
Cu lăptic alb ca o nea,
Dulce cum e gura ta.
Vis sedus din patima uitării,
L-am sădit în cugete lumină,
L-am stropit cu valurile mării,
Să-ncolțeasc-o eră mai virgină!
Știu păcate care o să-l dreagă,
Știu ispita care-i poartă pică,
Știu demult și calea lui pribeagă,
Știu...
Poezie de Constantin Obadă despre fanatism, tentație, seducție, suferință, păcat, rai, vis, lumină, poezieCe trist, să stai, s-aștepți să mori,
Cum moare-o gâză, după ploaie,
Când ai fost fulger, printre nori,
Și ploaie, vremii ce ogoaie!
Să te strecori grăbit și lent,
Să joci un teatru, cu oricine,
Să fii mereu..., un repetent,
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre teatru, moarte, ploaie, lege, oameni, tristețe, cer, viață, poezie"O, ramâi, ramâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;
În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri si cuminţi;
Şi prin vuietul de valuri,
Prin...
Nu-i bái că nu ai păr în barbă,
Ci răutatea ta ‒ ce-i oarbă;
Că tu eşti spân, n-ar fi necaz,
Dar tu nu ai, văd, nici obraz...
Și-au plecat băieții să moară-n răsărit,
Minați de cine știe ce dor nemărginit,
Ce le-a iscat speranțe și visuri fără leac,
Ca veșnica nădejde, a omului sărac.
Și au plecat băieții să moară-n răsărit,
Pe drumuri lungi de stepă, pe...
De n-ar fi lăcomia, am fi mai fericiţi, Am fi mai altruişti şi am fi mai mulţumiţi, Am fi mai înţelepţi şi am fi mai cumpătaţi, Am fi mai generoşi şi am fi mai respectaţi. De n-ar fi lăcomia, nu am mai vrea averi, Nu am mai vrea ca astăzi să-avem...
Ţi-urez să-ajungi la anişori
Câţi sunt în mare peştişori
Şi-n toţi tu să fii sănătos
Şi fericit, şi generos!
Cu-un vin superb de Drăgăşani,
Îţi spun un sincer "La Mulţi Ani!"
Proverbul românesc ne spune,
Cu-atât de multă-nţelepciune:
De-mi spui cu cine te-nsoţeşti,
Eu îţi voi spune cine eşti.
De-mi spuneţi pé cine-admiraţi,
Vă spun cu cin' vă-asemănaţi;
De-mi spui pe cine preţuieşti,
Eu îţi voi spune cine...
Azi, cu mare veselie,
Îl serbăm pe Sfânt' Ilie,
Prooroc vestit, evreu,
Ce-a slujit Lui Dumnezeu.
A luptat (nu era slab)
Contra regelui Ahab
Şi păgâna lui soţie,
Rău duşi în idolatrie.
Arme-avut-a el, preasfântul,
Doar credinţa şi...
Ce grabă neagră e țărâna,
Pe care acuma o sfărâm,
Poate-acuma strâng în mână,
O lume dintr-un alt tărâm.
În bulgări văd toată lucirea,
Atâtor ochi care-au plecat,
Cum urcă-n spice înorarea,
Cu fiecare semănat.
De n-ar fi zbateri trecătoare,
La carul soartei omenești,
De n-ar fi setea, de visare,
Noi, n-am mai crede, în povești.
Nici n-am zbura, în vaste spații,
Pătrunse, de eternul, gol,
Ca să fixăm, prin constelații,
Repere..., viselor...
Poezie de Constantin Obadă despre dor, iubire, naivitate, simbol, dorință, viață, povești, lege, vis, poeziePreludiul izbândirii noastre,
Nădejde frântă-n silnicie,
Renaștere prin lungi dezastre,
Destin, busolă a României!
Vibrând ecouri de sirenă,
Chemare-n zări fără cuprins,
Urmă o stingere perenă,
Vulcan, dospind soare încins....
Poezie de Constantin Obadă despre cădere, amintire, dezastru, destin, sânge, timp, poeți, vis, soareFlorile sunt albe, foarte parfumate,
Ca nişte coroane, mari şi minunate;
Ele sunt un símbol vechi al purităţii,
Dar sunt şi un símbol al feminităţii.
Şi mai sunt símbolul dragostei eterne
Şi al amintirii, dragostei fraterne.
Florile...
Spune-o veche cugetare:
Omul bun noroc nu are;
Nici eu n-am avut vreodată,
Bată-l Dumnezeu să-l bată.
Chiar de eu sunt un om bun,
N-am putut să îl îmbun,
Ca să vină şi la mine,
Şi să-mi facă câte-un bine.
În vadul vremilor, senin,
Partidul, curge armonie,
Și-n vadul vremilor ce vin,
Aduce, altă omenie,
Asemeni visului creat,
Legat, cu mii și mii de gene,
El recrează, leat cu leat,
Simbolul dragostei perene,
Decembrie, subtil a prins,
Să-nvăluie durerii,
Dar, sub troiene, dinadins,
Dospește..., primăverii!
Când oamenii, subtil sunt ninși,
Cu-nvăluiri..., deșarte,
Nădejdea, le rămâne-n sfincși,
Dar sfincșii lor..., în moarte!
Cel mai greu e-n poezii,
Să prinzi tâlcul de pe urmă,
Visele de-s fantezii,
Să le dai ușor cu brumă!
Cuget dor de plai străbun,
În secvență noitoare,
Bucuriile-i răzbun,
Doliul viselor cu soare!
Nu te pierde-n vast poem,
Nu...
Poezie de Constantin Obadă despre bucurie, scris, numere, poezie, mândrie, destin, cugetare, vis, vreme, cerCine smulge cu râvnă, ale naturii taine,
Cine duce pe umeri, drumul de mâine,
Cine cată stele, în spațiul galactic,
Cine trece aburind, cerul antarctic,
Cine slăvește pacea, și cânturile,
Cine crește cu artă, avânturile,
Cine iscă din...
Poezie de Constantin Obadă despre muncă, pace, artă, artă fotografică, cer, dor, stele, soare, poezieNoi, orfanii, bem lăpticul
Nu cu cana sau ibricul,
Nu sugând la mamelon,
Ci sugând la biberon.
De stele de luceferi,
Ce tremură-n tării,
De sorii ce-au pereche,
Mai poți astăzi să scrii?
De când e viața minte,
De toate s-au tot spus,
În tomuri de cuvinte,
Cum stau acolo sus!
Aice pe pământuri,
Și apele se știu,
Din miile...
Poezie de Constantin Obadă despre scris, apă, oameni, luptă, eternitate, minte, bine, lume, stele, luminăLivada moartă, mi-a-nflorit,
Cu tot alaiul ei pe ramuri,
Iar visul meu, întinerit,
Din frunze, flutură iar flamuri!
Din ce trecui, par mai ușor,
În ce rămân..., cum mi-e norocul!
Oricum e timpu-nșelător,
Din Primăvară-i uit...
Poezie de Constantin Obadă despre vin, grădină, primăvară, noroc, durere, toamnă, bunul simț, simț, vis, poezieCa a nopţii poezie,
Cu-ntunerecul talar,
Când se-mbină, se-mlădie
C-un glas tainic, lin, amar.
Tu cântare întrupată!
De-al aplauzelor flor,
Apărând divinizată,
Răpişi sufletu-mi în dor.
Ca zefirii ce adie
Cânturi dulci ca un...
Poezie de Mihai Eminescu despre artiști, suflet, îngeri, moarte, ființă, amar, zbor, poeți, dor, poezieÎn cupa veșniciei noastre,
Filtrez speranței, vechi simțiri,
Și reînviu, cu nopți albastre,
Fiorul..., sfintelor iubiri!
Tumultul țării-n mine curmă,
O floare, tânără-n visări,
Dar..., mă înalță iar din urmă,
Columnă vieții...,...
Puterea-i piatra de-ncercare
Să-arăţi de-ai cinste şi onoare;
Examenul tu l-ai picat,
Onoare n-ai şi e păcat!
Nici n-a trecut măcar un an
Şi-ai făcut pactul cu Satan;
La nici un an tu te-ai predat
Şi ne-ai vândut, şi ne-ai trădat.
Eşti...
Zefirul se îmbată trecând prin părul tău Şi tare rău îi pare că nu e un flăcău, Ca să te strângă-n braţe, cu dragoste şi, iute, Cuprins de fericire, cu foc să te sărute.
Când nu poţi prinde peştii mari, Crapi, ştiuci, somoni, şalăi, scoicari, Somni, sturioni, lufari, bibani, Toni, baracude sau labani, Când peştii mari deloc nu muşcă, Te mulţumeşti şi cu plevuşcă.
Ce nuanțată e, țărâna,
Pe care, pașnic, o sfărâm,
Căldura ei, sărută mâna,
Cu huma unui alt tărâm.
Prin iarba, brazdelor întoarse,
Eu, văd strămoșii, după leat,
Cum trec tăria lor, din oase,
Prin mine-n grâul semănat.
