Nu e păcat mai cumplit (2)
George Budoi, 15.02.2003
Nu e păcat mai cumplit
Decât SĂ INSULŢI ce-ai iubit.
Nu e păcat mai cumplit
Decât SĂ INSULŢI ce-ai iubit.
Orişicât le-ai da povaţă,
Mulţi elevi azi nu învaţă,
Ba devin chiar agresori
Şi îi bat pe profesori.
Pentru portul violent,
Au modele-n Parlament
Pe Şoşoacă*, Simion**,
Huligani de stadion.
*Diana Iovanovici Şoşoacă, parlamentar...
E unul în mine..., ce cată să zboare,
Iar altul..., se trage adânc, în abis.
Din zbaterea durerii, eu leg o înălțare,
Iubirii de oameni, c-un fulger deschis!
Îngere palid, îţi e mister
Cum că a lumei valuri şi şoapte
Este durere şi neagră noapte
Pe lângă cer?
Nu ştii tu, înger, oare să zbori,
Să laşi pământul, trista ruină?
De-ţi place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?
O, dar pământul...
Prin hogeagul vremii mele,
Multe ramuri moarte cad,
Ploaia negrelor surcele,
Din poieni făcură vad.
Rar din muguri câte-o floare,
Mai răsare magistral,
Să-ncălzească o plecare,
Zilnică spre hibernal!
Prin hogeagul vremii...
ÎNTUNERICUL
Tu, care treci prin lume străin şi efemer,
Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer,
Poet gonit de râsuri şi îngheţat de vânt,
Ce cânţi ca o stafie ieşiţii din mormânt,
Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră
Căci lumea...
Cine știe taina lumii,
Setea oarbă de abise,
Tremurând în carnea humii,
Licăririle din vise.
Cine-n patimi de abise,
Cată altă omenire?
Lasă-n cuiburi pui de vise,
Și se pierde-n strălucire!
Dorința patimii ascunse,
Mai stăruie în vechi șarade,
Dar primăveri care-o ajunse,
Umbresc și umbra-i care scade!
Din cer senin din care pică,
Luceferii pereni în noi,
O rază uneori voinică,
Ridică lumii vremuri noi.
Din alte ceruri cade bruma,
Luceferilor pe pământ,
Să învioreze huma,
Norocul vieții cu un cânt.
Din alte ceruri mai...
Duminica, nu-i sărbătoarea lenii,
Ci visul muncii-n sete de adaos,
Credința lui, spoită de milenii,
C-o dulce încântare, de repaos!
Duminica, e-o trecere pe punte,
Oricât am bea, cinstind, fără repaos,
Căci nunți, ce trec în leagăne...
Noapte-n parc, umbrit de ramuri,
Par, o umbră..., ce scânteie,
Chipul tău, prelins din geamuri,
Nestatornică..., femeie!
Vis măreț, din patimi strâmte,
Mi-ai surâs, cândva iubirii!
Unde-i fata..., ce presimte,
Nostalgia...,...
Inimă, inima mea, Astăzi, eu, de ziua ta, Eu, ce viaţa-ţi datorez, Inimioară îţi urez, Tu să fii ca şi acum Pe al vieţii noastre drum: Să iubeşti, să fii iubită Şi de oameni preţuită! Îţi urez să fii fidelă, Blândă cum e o gazelă, Să fii tânără,...
Mie-mi pare cum că, parcă
De iubirea nemţărimei
Nici un rău nu vă înţarcă.
În zădar Alsasul, Posen,
Cu-a lor stare vă încarcă
Ochii voştri, să pricepeţi
Unde duce-a ţării barcă
Şi ce rău ne proroceşte
A...
Opera scriitorului, trebuie să fie mobilizatoare,
pentru că numai astfel, contribuie la progresul omenirii.
Ramuri multe, moarte zac,
Prin grădina vieții mele,
Zilnic, prind să mă desfac,
Ploaie neagră de surcele.
Primăveri cu mii de cercuri,
Repictăm cu floare albă,
Poame dăm de multe feluri,
Și râdem de câte-o babă.
Din grădina...
Nu pleca iubire, stai,
Tu ești totul pentru mine!
Când în pragul meu răsai,
Basm de fată chipeș rai,
Eu leg soarta mea de tine!
Dacă stau tăcut, posac,
E că nu știu cum sărutul,
De pe buze să-l desfac,
Să-l spoiesc dorinței...
Îmi place s-aud cum șuieră vântul,
Când gerul e tare și iarna e grea,
Îmi place s-aud cum șuieră vântul,
Când stau la căldură cu dragostea mea.
Îmi place să văd talazuri strivite,
Furtună să fie și cu marinar,
Îmi place să văd...
O..., Doamne-n clipa morții mele,
Regretele mi-or da binețe,
Cu toate căile de stele,
Ce le-am bătut spre bătrânețe.
Iar tinerețea-mi dulce floare,
Mijind în fund de galaxie,
Va pâlpâi ca o paloare,
Topindu-se în veșnicie.
De...
În mine, scad treptat lumini,
Din vremi, când mai erau altare,
Când toată liota de spini,
O pârjoleam cu-n nimb de soare!
În mine, scad treptat lumini,
Regrete-n clipe solitare,
Și parcă simt dureri de spini,
Și parcă-ntunecă-n...
Privesc grăbiţii nouri ce-alunecă pe zări,
Topindu-se departe şi revenind întruna.
Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări,
Ei, fraţii cu dreptatea, cu ziua şi cu luna.
Oceane mari de apă pe-a cerului genuni
Câteodată-s limpezi ca...
Fruntea-ți luminată m-a sudat pe mine,
Cu știința lumii, veacului marxist,
Roadele vieții, le-am cules cu tine,
Și de-aceia-s mândru, astăzi că exist.
Roșie ca jarul, flamura-ți fierbinte,
A topit în mine, energii solare,
Drumul...
C-o sfidare, fără margini,
Sfinxul, șuieră-n pustie:
„ Voi, neputincioșii oameni,
Sunteți doar, zădărnicie!
Umbra mea, e colosală,
Și stăpână pe pustie.
Umbra voastră, n-are fală,
Că-i curată parodie ”.
Faraoni, nu sunt de...
Ăsta-i adevărul:
Lupu-şi schimbă părul,
Dar năravul ba,
Că-asta-i firea sa.
Depărtându-ne de maluri,
Eu mă las purtat de valuri,
De privirile iubitei,
Vraja dulce a clipitei.
Sunt vrăjit de apa mării
Şi de infinitul zării,
Zborul pescăruşilor,
Poznele ghiduşilor,
De "sirena" ce-i cu mine,
Zâmbetele ei divine,...
Un singur nume-a fost de-ajuns,
Să tulbure cazarma solitară,
Visărilor ce s-au ascuns,
Și ordin toți de primăvară.
Nu mai e cum îl ştiam, Când eu copilaş eram; Moş Crăciun cel durduliu Astăzi e un pic zurliu: Îi cam place să se-mbete, Ba chiar se şi dă la fete…
În mine scad treptat lumini,
Din vremi când mai erau altare,
Când toată liota de spini,
O pârjoleam cu-n nimb de soare.
În mine scot treptat lumini,
Regrete-n clipe solitare,
Și parcă simt dureri de spini,
Și parcă-ntunecă-n...
A fost odată, în trecut,
Și chin și suferință,
Și-am îndurat, cât am putut,
A vieții umilință.
În negură parcă s-a dus,
Trecutu-i omenesc,
Și viața robului supus,
Și biciul boieresc.
Noi, biciul l-am simțit ades,
În veacuri...
Cei mai talentați din țară,
Ne simțim în artă bine,
Să cântăm ca o vioară,
Proslăvind eterne sine!
Masa celor mari maeștri,
Sub povara adulării,
Stă ca umbra de pilaștri,
În ajunul demolării!
Cel mai talentat, ne zică,
Cum...
Frumos era necunoscutul,
În adâncimea apei clare,
Când eu, țineam de începutul,
Atâtor glorii suitoare!
Slăvite vremuri, de răscoală,
Sleite, zac pradă uitării!
Și cum erau cândva, o școală,
Și cum erau îndemn cântării!
O...,...
Umede de-a umbrelor visare,
Martore stau streașine de case,
Rebegite strălucesc pioase,
Prelungiri de eri prin noi în zare.
Veșnică e pura dimineață,
Soră cu lumina suitoare,
Cugetarea mea tăcută-nvață,
Cum că viața nu-i decât...
Împleti-i mlădițe-n vie,
Ca să țes o primăvară,
Chiar de-i pură fantezie,
Eu, cânt vremea de afară.
Mii de lanuri dorm în glie,
Sub omături trecătoare,
Chiar de nu-s o ciocârlie,
Eu cânt vremea cu mult soare.
Mă poartă gândul către marea unde,
Vâslește nemurirea tot ce moare,
Acolo-n țara viselor profunde,
Unde prind nopțile cu mâna soare!
Cu barca mea despic a lumii valuri,
Întrezărind un cer cu alte stele,
Seducător să-l arcuiesc în...
În sinea vremii mele-nscriu,
Lângă cei mulți, un cântec viu,
Lângă semeți, sporind-ui zorul,
Armonios, slujind poporul!
Lângă imensități de viață,
Care, iubiri de om, ne-nvață,
Lângă iubiri, din largul firii,
Înnoitoare-n salt,...
I-aş tolera pe habarnişti, De nu ar fi şi tupeişti. I-aş tolera pe ignoranţi, De n-ar pretinde că-s savanţi. I-aş tolera pe cei inculţi, Chiar dacă sunt atât de mulţi, De nu ar fi neruşinaţi, Spunând că-s oameni cultivaţi.
O tânără seducătoare A pus pe poartă: "De vânzare"; Nu vinde casa, vro viţea, Ci de vânzare este… ea.