Ceasurile din când în când
Se opresc, apoi pornesc mai departe,
Dar cei care sunt duşi astfel
Nu ştiu că ele s-au oprit
Şi cât timp au stat,
Şi cât de tare accelerează
Ca să se-ajungă din urmă,
Şi cum în câte-o parte s-a făcut gol...
Năstrușnic, Timpul, îmi dezbracă,
De clipe dulci înfățișarea!
De când îl simt vicleană, parcă,
Mă-nnobilează cu uitare!
Odată mort..., se înțelege,
Nici Dumnezeu nu-ți mai dă viață,
Dar, de robești sub aspră lege,
Să mori luptând,...
Poezie de Constantin Obadă despre moarte, muzică, durere, plăcere, uitare, lege, schimbare, dumnezeu, natură, timpCitesc..., în ochii tăi, cei mari,
Eternele văpăi,
Când, visătoare, mai tresari,
Și tremuri, în odăi.
Citesc..., în ochii tăi, cei mari
Dorințele târzii,
Când, strălucești, prin evi stelari,
Și cânți, în poezii.
Citesc..., în...
De cinci decenii, eu, tot sui,
Să-nchei, o clipă efemeră,
Ca din durerea nimănui,
Să curm durerea, care speră!
Tot unii-mi spun, că sunt modest,
Iar alții că-s din cale-afară,
Dar, când văd ani, ce nu-mi contest,
Că sunt, un Mai,...
Poezie de Constantin Obadă despre modestie, artiști, durere, admirație, speranță, zbor, cărți, omenie, față, clipăEu n-am înţeles vreodată
Cum, la patru ani o dată,
Noi votăm mereu ca proştii
Şi-i alegem tot pe foştii…
Am închis regrete-n uși,
Și suspine în ferestre,
Au crezut multe mătuși,
Că ridic staui ecvestre.
Eu în schimb nu ridicam,
Decât fetelor iubirea,
Căci iubirilor urmam,
Dor, împătimindu-mi firea.
Au rămas într-un album,
Fete...
Adormit subtil de gânduri,
Văd o lume neștiută,
Pe când sufletul afară,
Pe o bancă de aseară,
Cu alt suflet care-l știe,
Logodindu-se în taină,
Sorb imensități tăcerii!
Miezul nopții cerne stele,
Peste creștete bălaie,
Până-n...
Poezie de Constantin Obadă despre bancheri, suflet, fericire, flori, grădină, cugetare, iubire, stele, lume, poezieCând tristeți băteau în poartă,
Și chemau să le răspund,
Chiar iubirea mea curată,
Îmi șoptea să le ascund.
Când dureri jucau în casă,
Și chemau cu glas amar,
Chiar și maica mea duioasă,
Îmi șoptea să gem mai rar.
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre soție, conflict, iertare, iubire, amar, acasă, casă, durere, zi de naștere, cerNopți cu mii de stele,
Sună-n cântecele mele,
Zile scriu în zări senine,
De iubirea lor de tine.
Nopțile de doruri pline,
Scrise-n cărțile divine,
Dar în noaptea cărții mele,
De citești prinzi mii de stele.
O seară, plină de argint,
Pe coama dorului se lasă,
Când noi, din stinsul labirint,
Zâmbim, la steaua norocoasă!
Ce dulce-i vremea, când repeți,
Fiori, ce scapără pe struna firii,
Când de arome te îmbeți,
Sub tei părtași de mult...
La pieptul tău, eu prind uşor O inimioară mărţişor, De aur, căci, pot garanta, La fel e inimioara ta.
E un cântec, care suie,
Din adâncuri, o lumină,
Care sună, unde nu e,
Libertatea-n țări regină.
E un cântec, care suie,
Omul vremii, către stele,
Care arde-n cetățuie,
Noaptea-n salbă, de inele.
E un cântec, care suie,...
Poezie de Constantin Obadă despre omenie, tristețe, libertate, oameni, lumină, iubire, noapte, față, lume, steleCând de la țărm uman în larguri pleacă,
Băiatul mamii răsfățat în pufuri,
Nu știe ce-s dureri, ce-i foamea seacă,
Nici că sub soare bat furtuni nădufuri.
Când plin de sine urcă dârz în luntre,
Are de gând să nu cedeze cârma,
Duioasa...
E nevoie de iubire, Potrivire în gândire Şi să aibă fiecare Câte-un munte de răbdare.
C-o bucurie tristă te ţin acum în braţe.
Privire în privire şi sân la sân trăim,
Şi gura ta-mi surâde, şi ochii tăi mă-nvaţă
Când ţinem fericirea pe sân cum s-o iubim.
Dar de-oi muri vreodată, copilă gânditoare,
Crezi c-o să-ncet din...
Poezie de Mihai Eminescu despre moarte, iubire, zbor, rugăciune, uitare, nebunie, fericire, stele, bucurie, răuCând norii palate fantastice negre,
Cu geamuri prin care se vede zafir,
Ascult-ale mărei lungi cântece-alegre,
Când stele se mir,
Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,
Din ochiu-i albastru se vede o stea
Ce-mi miruie fruntea c-o...
Frumoasă ești, domniță,
Ce mândră-n tonuri vii!
Mi-ai fi în veci dorință,
De-ai fi, cu ochii vii!
Eu plâng, vibrând simțirea,
Acelor mâini ce-au tras,
Nestinsa lor culoare,
Ce-n suflet, mi-au rămas!
Prin gândurile-mi triste şi negre treci frumoasă,
Ca marmura de albă, în haine de argint,
Cu ochii mari albaştri în bolţi întunecoase
Şi desfăcut ţi-a părul în valuri de-aur moale...
Deasupra frunţei tale e-un mândru cerc de stele
¬Astfel...
Poezie de Mihai Eminescu despre cugetare, copilărie, inocență, haine, mândrie, moarte, rai, vis, minune, minteFetițele cu ochelari,
Ascund privirii dulci mistere,
Ca slova unor cărturari,
Ce primenesc a lumii ere.
De ai noroc să le pătrunzi,
Prin rază viselor striate,
Ca-ntr-o pădure te afunzi,
Dorințelor nevinovate.
Și parc-ai vrea...
Când țara ta, o tot străbați,
O bați, cu inima fierbinte,
Iubind-o, prinzi ai tot cânta,
Chiar dacă..., mergem înainte!
Copiii care urcă-n viață,
Adesea, plâng, fără să știe,
Tu ești, acel care-i învață,
Ce-i bun, ori rău, ce-i...
Din valea lumii mă desprind,
Masiv cu chip de cetățuie,
Și ca dorința din colind,
Cântarea mea în valuri suie!
Iar când visez întrezărind,
Adâncul lumilor albastre,
Din strălucitul lor colind,
Renasc cântării vremii noastre,
De ce-ngropați de vii părinții,
Cu ochi vicleni și dușmănoși?
De ce de dragul suferinții,
Vă arătați, neomenoși?
De ce când trec în labirinte,
Regretele vă par eterne?
De ce simțiți în oseminte,
Durerea lor, cum vi se cerne?...
Era, în teatre, un tipic:
„ Bătrâni să joci, de tinerel ”!
Acum, s-a mai schimabt, un pic,
Acuma, nu-i mai joci, defel!
Vino, fiule, cât văd viaţa
Şi ia cuvântul acesta
Când vei trece şi tu Râul
Să-l dezlegi
O singură dată.
Lumina din cuvânt
E sufletul cel mai adânc,
Viaţa din cuvinte
Flacără fără pereche
Renaştere de lună,
Zodie-nţeleaptă,...
Poezie de Marian Barbu despre iubire, omenie, cuvânt, poezie, rău, suflet, lumină, soare, viață, lunăSă torni la rime rele,
Cu dactile în galopuri,
Cu gândiri nemistuite
Să negreşti mai multe topuri;
Şi când vezi vreo femeie
Să te-nchini pânla pământ
Şi de-a sta ca să-ţi vorbească
Să înghiţi orice cuvânt;
Nespălat, neras să...
De socotim şi suntem drepţi, Puţini bărbaţi sunt înţelepţi: Sunt mai puţini ca alba cioară, Iar restul, cei mai mulţi, se-nsoară...
Ni-i dat să trecem prin lumină,
În zodii noi de suferință,
De câte ori n-am dus potopul,
De griji, la mare biruință?
Căci scrie clar în sfânta carte,
Cum Noe-a strâns în barcă toate,
Noi, mergătorii mai departe,
Am strâns din...
Poezie de Constantin Obadă despre astrologie, îngrijorare, suferință, libertate, pământ, sfinți, luminăCar nămol cu o căldare
La femeile care fac nudism.
În tinerețe aveam o părere mai bună
Despre femei;
Dar trebuie să facă cineva
Și treaba aceasta.
Ele nu se mai feresc de mine
Ma numesc "cel care aduce nămol"
Și-și vad înainte de...
Poezie de Marin Sorescu despre femeie, calitate, căsătorie, tinerețe, dumnezeu, bătrânețe, ideal, fericire, iubire, viațăEu nu mai rabd acele vise,
Brumate-n taina mângâierii,
Ci fiare-n vraja lor ucise,
Să urce către anii înălțării.
Te-am văzut fugind pe stradă,
Fată dulce, ca-n baladă,
Ca toți cei îndrăgostiți,
Azi uitați și părăsiți.
Sfântă dulce ca un soare,
Numa-n raze de candoare,
Tu urcai dealul Copou,
Vis al vâscului ecou.
Și-a schimbat strada...
Am lăsat regrete-n uși,
Și suspine în ferestre,
Au crezut multe mătuși,
Că iau fete fără zestre.
Zestrea care o-ndrăgeam,
Nu era pecuniară,
Căci iubirile urmam,
Zi de zor în drum spre seară.
Au rămas într-un album,
Patimi...
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe...
Cetate vie, străjuind cu dealuri,
Cuibar rotund, de vatră strămoșească,
Mereu, tu crești, din frământate valuri,
Monumentale, sfinte, idealuri,
Mereu, tu, Iași, mândrie românească.
Umbre se retrag încet pe coastele caselor reci,
sudate unele de altele, tăcute, neprimitoare.
Pe străduţă e linişte.
Astăzi sunt atrăgătoare.
Tu,
Cu acte în regulă,
In poziție șezut,
Iti schimbi mereu compoziția și,...
Nedreaptă, falsă şi zăludă*,
Trăiesc şi răii, şi cuminţii,
Şi păcătoşii, dar şi sfinţii.
Mor copii pe drumuri în Biafra țară,
Mor cătând o pâine din zori până-n seară,
Foamea din orbite, scoate globii mari,
Prin stomacuri urlă hoarde de tătari.
Omenire surdă care iști rachete,
Cum lași tu să moară un popor sub soare?...
Poezie de Constantin Obadă despre rușine, foame, viitor, bucurie, țară, credință, copii, omenie, pace, oameni
