PĂMÂNTUL ŢĂRII
Azi pământul ţării-l ară
Venetici din altă ţară;
Roadele lui le culeg
Vrun arab sau vrun norveg.
Azi pământul ţării-l ară
Venetici din altă ţară;
Roadele lui le culeg
Vrun arab sau vrun norveg.
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul...
să ne-mbătăm cu-această dimineață
până când ne vor crăpa tălpile inimii
și tălpile sufletului de-atâta rouă
până când ziua nu se va fi ascuns în ea
iar soarele nu se va grăbi spre un alt răsărit
poezie fii-mi tu și zare, și cer, și infinit...
S-a stins viaţa falnicei Veneţii,
N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, înălbind pereţii.
Okeanos se plânge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tinereţii,
Miresei...
Planta, cum se ştie bine,
Creşte-n zonele alpine;
Sunt şi cultivaruri care
Cresc oriunde este soare.
Plantă extraordinară,
E a munţilor comoară,
Cu flori mici, hermafrodite ,
Ce sunt îndumnezeite.
Chiar pe munţi înalţi, "ştrengara"...
Cum se ştie din vechime,
Hrist e parte din Treime,
Este mult iubitul Fiu
Al lui Dumnezeu Cel viu.
E Cel fără de păcat,
Ce-n Isus s-a întrupat,
Cel de oameni iubitor
Şi al lor Mântuitor.
Am trecut, de mine tot, gonind durerea,
Am lăsat, necazuri, care mai străbat,
Dar, am strâns iubirii, toată alinarea,
Ogoită-n brațul tânăr de bărbat.
Știu, că vremea trece, roită-n lumină,
Nu mi-i dat, cât veacul, poate, să trăiesc,...
E zi de mai, în fapt de seară,
Înaltul cer, aprinde stele,
Natura..., parcă-ntâia oară,
Ne picură în sân..., mistere!
Și ne urmăm, fără escală,
Dorinței, care ne înbie:
Nu vrem nici vulg, nu vrem nici fală,
Ci doar, un pic de...,...
Prin codrii Bacăului
Vâjâie vântul
Şi-ntunecă lumea
Un cer ca pământul
Şi codru pe codru
Se umple de clocot,
Iar toamna în hohot
Le cântă prohodul...
Şi parcă mă cheamă,
De crengi atârnând,
Avesalomi gemând
Cu...
Declinându-mi viața toată,
În întunericul, profund,
Eu caut, dragostea curată,
În conturul lui, m-ascund.
Cum atrag, sfioase stele,
Depărtări, din infinit,
Eu, atrag, una din ele,
Cu, o liră, de argint.
Cum, a nopților tărie,...
Când voi muri
Să mă-ngropaţi cu pământul meu
crescut de pe acum
ca un zar ceresc.
Îi pun flori şi apă
îi arăt soarele
pe mine,
ca să se obişnuiască
oricum.
Altfel, în pământ străin
mă strivesc cuvintele necunoscute,
munţii,...
Glasuri, cânturi,
Dați avânturi,
Pe pământuri,
Glasuri, cânturi,
Blânde mame,
Dospiți poame,
Sub năframe,
Blânde mame.
Oameni, oameni,
Dați în fameni,
Culegi oameni,
Dacă-i sameni.
Glasuri, cânturi,
Dați...
Grabnic, cheamă lung, sirena,
Crește zarva dimineții,
Zorii, duc luminii, trena,
Ca și munca, traiul vieții.
Larg prin porțile deschise,
Oamenii, duc zorul, râvna,
Stăpâniți de gânduri, vise,
Ei în treacăt își dau mâna.
Zeii...
Dealul meu, ținea în pântec,
O tăcere galben-pală,
Beznă dornică să soarbă,
Lumea razelor solare.
Dealul meu, cu fața verde,
Avea barbă de mătasă,
Mamă dulce, roi de turme,
Truditorilor culcușuri.
Dealul meu curgea cascadă,...
Mă cearcă dulci, eterne vise,
Albastru cer, când doarme-n mări,
O sete oarbă, de abise,
Presimt, cum schimbă, alte zări!
Dar, nu ajung acele maluri,
În care curg, neîntrerupt,
Căci eu, din spuma altor valuri,
Încerc, să trec, pe...
Un paradox îmi pare viața,
Ca apa mărilor ce-ngheață.
Miracolu-i la suprafață,
De-ar îngheța din fundul mării?
Fericită-i apa vieții,
E ca marea când îngheață,
Morți am fi în arca gheții,
De-ar fi fundul suprafață.
Cu răbdare, spun cărunţii,
Melcul poate trece munţii.
Împărat slăvit e codrul,
Neamuri mii îi cresc sub poale,
Toate înflorind din mila
Codrului, Măriei sale.
Lună, Soare şi Luceferi
El le poartă-n a lui herb,
Împrejuru-i are dame
Şi curteni din neamul Cerb.
Crainici, iepurii cei...
Dunăre! ce plângi tu oare?
Plâng o floare de sub soare
Ce din sânu-mi a răpit
Ştefan-vodă cel cumplit!
Pe cel ţărm bătut de valuri,
Sus pe zare, sus pe maluri,
Sunt trei cete de oşteni,
Turci, tătari şi moldoveni.
Una-i ceata...
Gerul, pișcă floarea gheții,
Cu luciri diamantine,
Cavalerii dimineții,
Vin timizi, din țări străine.
Ochi orbit, de cucuvaie,
Soarele, târziu s-arată,
La fereastra din odaie,
Plâng și flori și dor de fată.
Pojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii prind,
Umbrare-n stepe milenare,
Doinind cu vânt în zori colind,
Prășesc ogoare țipătoare.
Eu trag...
Amurgul, lunecă ușor,
În umbra înserării,
Ca patimi, pline de amor,
În tainele visării.
În luciul mării cad, mereu,
Aceleași Căi Lactee,
Ca dorurile curcubeu,
În farmec de femeie.
Abia când sună, a târziu,
Când visele sunt...
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec înstelatul rege maur
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,...
De ce-ngropați de vii părinții,
Cu ochi vicleni și dușmănoși?
De ce de dragul suferinții,
Vă arătați, neomenoși?
De ce când trec în labirinte,
Regretele vă par eterne?
De ce simțiți în oseminte,
Durerea lor, cum vi se cerne?...
Domnul de mi-ar da putere, eu, prin rugăciunea mea,
Mamele, din timpul vieţii, toate le-aş sanctifica.
Află, însă, lume dragă şi să iei aminte:
Pentru toţi copiii lumii, mamele sunt sfinte.
Mamelor din toată lumea, astăzi, eu, de ziua lor,
Le...
Unde-i vremea lumii care,
Flori purta în roza ei,
Unde buruieni amare,
Erau smulse cu temei?
Azi maestrul vremii noastre,
Simțitor la buruian,
Radios, solemn, albastru,
Vede-n toți un nou Luchian.
Omule, eşti bun, eşti mare,
Dacă-n loc de răzbunare
Eşti în stare de iertare!
Unde ești tu tinerețe,
Să roiesc timpul cu tine,
Să mă simt în toate bine,
Să eman de frumusețe.
Tu natura mea ingrată,
M-ai ucis din prima clipă,
Tu rămâi mereu galantă,
Tu comoară, eu risipă.
Amurgul meu nu-i o ruină,
Prin care stele se strecor,
Să șteargă pete de rugină,
Trăgând al nopții tainic stor.
Amurgul meu e-o vâlvătaie,
Ce cade-n mări, ori după deal,
Un prunc, ce poartă-ntr-o copaie,
Al lumii veșnic ideal....
Un proverb ne spune-n grai:
"Prost să fii, noroc să ai!"
Prost să fii, spun eu, stiharul,
Dar să ai noroc cu carul.
Plâng doruri vii, pe cele moarte,
Iar morții, se prefac pamânt!
Credințe vechi, în veci deșarte,
Ne cresc, din umbră de mormânt!
Nimic nu-i logic, ca-n lumină,
Nimic nu moare-n sânul ei,
Un soare dacă se dezbină,
Aruncă-n spații,...
Dorm istorii milenare,
Sub pământuri roditoare,
Ape spală mii de chipuri,
De cetăți, acum nisipuri.
Câte-o piatră mai colțoasă,
Amintește de vreo casă,
Câte-o frunză împietrită,
Vechi porticuri strălucite.
Numai oamenii...
Pământ străbun, al țării mele,
Tu, porți în sânul tău, comori,
Cetăți pe umeri și castele,
Și-n brațe, arcuri câte flori.
Pământ străbun, al țării mele,
Tu, ești nădejdea vremii noastre,
Noi, te păzim sub soare, stele,
De când,...
De-o viață avem rouă-n sprâncene,
trăim între noapte și zi
și șerpii arși de soare-n piele
lângă fetele noastre se prefac în mărgele,
în nesfârșit urcă zâne de aburi,
a lumină miroase prea proaspăt.
O, lume, ai o tâmplă-nzăpezită
și...
După câte eu deduc,
Un bărbat ce-i sub papuc
E un fel de nătăfleaţă
Ce e condamnat pe viaţă.
Este, însă,-o condamnare
Numai cu executare;
Stabilită de-un consiliu,
Execuţi la domiciliu…
Etern e cerul, plin de stele,
Da-n noaptea gândurilor mele,
Nu mai cad fulgere, nici brume!
Opace-adie printre hume,
Curbată-n neguri de mormânt,
Ce suie-n cânturi, sunt, nu sunt,
Fatidicul vieții clare:
„Uitare morților, uitare”!...