Din.., apuse vremuri,
Iscate..., de soare,
Din oglinzi..., de mare,
În castel..., de nori,
Au curs..., călătoare,
Sculptând..., reliefuri,
Rare, când..., puhoi,
Reci și calde ploi!
Din..., știute vremuri,
Iscate..., de furii,...
Poezie de Constantin Obadă despre ploaie, zbor, știință, oameni, sânge, durere, ochi, soare, lume, poeziePrécum scrie şi-n Coran,
Fiecare musulman
Poate fi un mic sultan:
Un bărbat, oricine este,
Poate-avea n-şpe neveste.
Dar femeii, cum e scris,
Doar un soţ îi e permis.
Întreb fără răutate:
Unde eşti EGALITATE?...
Zvâcnește lumea-n întuneric,
Cupole pline de hazard,
Să prindă țărmul nestatornic,
S-ogoaie vise care ard.
Din valuri reci chinuitoare,
Încinse-n lanț adeseori,
S-a primenit acea candoare,
De oameni șoimi nepieritori!
Visam..., că sunt, în vremuri ideale,
Unde nu-s nori, nici trăsnete-n furtună,
Visam..., că ceru-i o albastră vale,
Din care, luna stele-n basme-adună.
Visam..., că zbor, năier, peste pământuri,
Unde nu-s libertăți, cu legi, cusute,...
Poezie de Constantin Obadă despre credință, vis, cer, haos, armonie, lege, povești, zbor, pace, poezieFaimosul trubadur [X] binecunoscut pentru ideile sale estetice și liberale contagioase ne-a părăsit pentru o lume mai bună, au anunțat la știri. Poate de acum încolo cititorii de pe Apha Centauri ne vor convinge Clasicul să scrie exclusiv pentru...
Poezie de Igor Ursenco despre scriitori, idee, critică, familie, invenție, optimism, armată, creier, greșeală, comunismCând văd atâţia impostori
În corpu-ţi de "nemuritori",
Nu vreau, nici câtuşi de puţin,
Ca membru-al tău eu să devin.
În codrii verzi ca-n vechi palate,
Se plimbă-n taină nemurirea,
Cei mari și mici de pe la sate,
Îi știu cum cântă popi psaltirea!
Poiene dulci par săli de bal,
După o noapte ca de smoală,
Iar zori aprinși un festival,
Ce dau...
Poezie de Constantin Obadă despre lene, imortalitate, dorință, noapte, bunul simț, simț, vechi, flori, grădină, fațăDeși..., par, clipă fără rost,
Mi-e geniul, ordine divină.
Prin haos trist, samsar anost,
Petrec, o unică lumină!
La voi, gândesc, sărmani gropari,
Săraci, cum mă ve-ți da uitării,
Pe când, o seamă de măgari,
Vor stoarce lacrimi,...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcie, ordine, geniu, haos, tristețe, lacrimi, clipă, lumină, poezieCând dragostea îşi face spre inima ta scară,
N-ai linişte şi pace din zori şi până-n seară;
Atunci când te furnică ai dragostei fiori,
N-ai somn şi n-ai odihnă din seară până-n zori.
Chiar de soarta-i dă avere
Munţi de aur, mări de miere
Şi întregul Istanbul,
Tot nu spune că-i destul.
Cărţii vechi, roause de molii, cu păretţ~ii afumaţi,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne,
Strâmbe ca gîndirea oarbă unor secole străine,
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundaţi:
Dar pe pagina din urmă, în trăsuri...
Poezie de Mihai Eminescu despre artiști, sinceritate, urâțenie, creştinism, aer, ajutor, umilință, ochi, naștere, boalăN-aştepta să vezi vreodată
La strâmb dreaptă judecată,
La ingrat recunoştinţă,
La om rău bunăvoinţă!
Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă,
Pe drum, l-aceeași oră, se târâie un lanț de fier,
Și coincidente aranjate pe-o tristă gamă
Azi iar mi-i frică... și cred, și sper...
O zi fără anotimp și ordine militară,
Și prin...
Poezie de George Bacovia despre anotimp, tact, ordine, început, frică, tăcere, geniu, ființă, noapte, bineProştii n-au o ţară-anume,
Ţara lor e-ntreaga lume;
Iar la vot sunt cei mai "tari",
Fi'ndcă sunt majoritari.
Mi-i sufletul rănit de noutăți,
Cum mi-i iubirea-n clipe răsfățată,
Când ați zburat voi răsfățate clipe?
De dragoste în veci pierdute?
De ce-ai zburat tu răsfățată clipă,
De dragoste în veci pierdută?
De ce din suflet zbateri de...
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, noutate, sărăcie, suflet, speranță, noroc, natură, clipă, dorEu n-am înţeles vreodată
Cum, la patru ani o dată,
Parc-a blestemat Înaltul,
Noi schimbăm un hoţ cu altul!…
În sacul meu cel mare, ce plin e cu păcate,
Azi am mai pus vreo două, ce nu-mi vor fi iertate;
O dată săvârşite, îmi e aşa ruşine,
Că singur mi-aş da palme, nu două, ci duzine.
Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă
Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,
Cu cântarea-i plângătoare lumea mişcă, lumea cheamă,
Precum mişcă vântu-n cântec faţa mării de senin:
Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea...
Poezie de Mihai Eminescu despre națiune, inimă, nimic, durere, lume, ochi, îngeri, stele, lacrimi, sufletŞtiam că-n PSD sunt hoţi,
Corupţi şi agramaţi, inculţi,
Ştiam că sunt mulţi "mafioţi",
Dar nu că sunt atât de mulţi!...
Curcanii au mutat pe soare şirul
De gâturi cu, nestinşi, cartofii roşii.
La cerul lăcrămat şi sfânt ca mirul
Rotunzi se fac şi joacă pântecoşii!
Şuviţa stelei noi întinge-n ape,
Un stăpânit pământ ascultă ani,
Pământul s-a lipit de...
Poezie de Ion BarbuTu vers sublim, unde-ți ascunzi,
Adânca strălucire?
Unde sunt ochii tăi fecunzi,
Să plângi de fericire?
Toți anii mei se trec în gol,
Nestrăluciți de stele,
O...,vers sublim, dă-ne un sol,
Să treacă-n sus de ele.
Destinul...
Poezie de Constantin Obadă despre sublim, destin, tăcere, fericire, eternitate, ochi, vis, lume, stele, poezieAm lăsat regrete-n uși,
Și suspine în ferestre,
Au crezut multe mătuși,
Că iau fete fără zestre.
Zestrea care o-ndrăgeam,
Nu era pecuniară,
Căci iubirile urmam,
Zi de zor în drum spre seară.
Au rămas într-un album,
Patimi...
Cuvânt de pus în ramă:
Nimic nu-i mai de seamă
Ca dragostea de Mamă.
Pe tot Pământul cel măreţ,
E dragostea cea mai de preţ.
Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu iubire să-i ascund.
Cum sclipesc sfioase stele,
Picurând nopții mister,
Eu răsar lumină-n ele,
Luminând ochiuri de cer.
Cum a nopților feerie,...
Poezie de Constantin Obadă despre declin, întuneric, mister, speranță, suflet, dor, poezie, cer, iubire, fațăAm şi mici, şi am şi bere,
Cum azi Ziua Muncii cere;
"Haideţi să sărbătorim,
Că de mâine iar muncim!"
Rromii-au au fost cândva nomazi, Sedentari şi "lorzi" sunt azi; Ei au fost cândva toţi robi, Azi au slugi români neghiobi. Cu căruţe-au mers ţiganii, Cu Rolls-Royce merg azi "rromanii"; Mulţi trăiau cândva în cort, Au palate azi, confort. La...
Sub zidirea sfintei Golii,
Mândră, crește o parcare,
Sfinții umezi, roși de molii,
Nu mai pot ieși la soare!
Palizi, triști, cu fețe trase,
Nu mai știu nici o credință,
Îndrăgiți cu fumuri grase,
Morții trec făr' de credință!...
Chiar dacă vântură ninsori,
Și pier, în noaptea vieții,
Renasc cocoș și sun în zori,
Cântarea dimineții.
În sânii tăi zglobii păstrezi,
Comori ce vin din alte ginte,
În ce săruturi îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte?
O..., lasă să-i mângâi duios,
Cu ochii pradă suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragoste de prunci părinții....
A rozei frumuseţe menită e sub soare Să scoată-n evidenţă mai mult a ta splendoare; Aşa cum roza este regină între flori, Tu eşti a mea regină, comoară-ntre comori.
Bolta-ți de lumină, m-a-nfrățit pe mine,
Cu știința lumii, veacului marxist,
Fructele vieții le-am cules cu tine,
Și de-aceia-s mândru astăzi că exist.
Roșie ca jarul, flamura-ți fierbinte,
A topit în mine energii solare,
Drumul...
Poezie de Constantin Obadă despre muncă, ură, știință, mândrie, națiune, scris, fericire, tinerețe, țară, steleSimt ani duși, cum îngustează,
Drumeagul meu, în cărăruie,
Albaștri ochi, cum înserează,
Și-un cânt ce sună: uite-l, nu e.
În mine, scad treptat lumini,
Din vremi, când mai erau altare,
Când toată liota de spini,
O pârjoleam cu-n nimb de soare!
În mine, scad treptat lumini,
Regrete-n clipe solitare,
Și parcă simt dureri de spini,
Și parcă-ntunecă-n...
Eu nu-s decât un suflet,
Rătăcitor prin stele,
Dar nu stau mult să preget,
Chemării vremii mele.
Eu nu-s decât un suflet,
Un strigăt de bătaie,
Ca nemilosul urlet,
Când dușmanii despoaie.
Când mă jucam cu bunicii,
aveam nu știu cum credința,
că ei sunt înalți cât munții,
lungi cât mările și oceanele,
și că în ochii și sufletul lor,
sălășluiesc, toată bunătatea și iubirea,
pământului și a lumii!
Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,
Prin care trece albă regina nopţii moartă.
O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie
Şi în mormânt albastru şi-n pânze argintie,
În mausoleu-ţi mândru, al cerurilor arc,
Tu adorat...
Poezie de Mihai Eminescu despre creier, melancolie, povești, cuvânt, umbră, mândrie, aer, singurătate, credință, tristețe
