Când nu mai poți sluji, oricui,
Tu..., dă-te din cărare,
Povară să cazi, nimănui,
Cu zilele-ți amare.
Mai bine, lasă-n urma ta,
O floare, în grădină,
Cânva, doi ochi, vor regreta,
Firava ta lumină.
Din vieți roite-n farmec, cad vise desuete,
Din umbre dulci de oaze, livezi de portocali,
Speranța fericirii, pe care-o cânți poete,
Ogoaie-n noi durerea și colții de șacali!
Or câtă depărtare, s-o cuibări în inși,
Cu harul tău etern,...
Poezie de Constantin Obadă despre viață, fericire, speranță, eternitate, suflet, farmec, durere, umbră, lume, visO vreme de ploaie, în nopți fără stele,
E-o mare-n furtună, ce-i pasă să spele,
Rugina naturii, și-n luciu să-i ție,
Sămânța-nvoirii..., eternă și vie,
Vibrarea și-o sună, din ramuri ce mișcă,
Din doruri ce leagă, și spinii când...
Din umbra deasă-a norului
Întins pe ţări străine
Cu aripele dorului
Voios revin la tine,
O! cuib al fericirilor,
O! ţară luminoasă,
Comoara-a nălucirilor,
Gradina mea frumoasă!
Ş-avântul tinereţelor
Ce-n sânu-mi se trezeşte,...
Poezie de Vasile AlecsandriRedă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb suflarea tinereții,
Redă-mi natură taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.
Redă-mi în gânduri iar măsură,
Să rezidesc o catedrală,
Redă-mi suplețea și măsura,
Să zbor și-n lumea siderală....
Poezie de Constantin Obadă despre nevoie, măsură, speranță, eternitate, destin, zbor, natură, cugetare, iubireMartoră stă streașina de casă,
Umbră din a umbrelor visare,
Prelungirea vremurilor lasă,
Basmul ei demult trecând uitare.
Umbre duc lumina vieții clară,
Luminișuri cad tremurătoare,
Toate câte-au răposat aseară,
Dinspre ziuă se...
Poezie de Constantin Obadă despre uitare, umbră, vis, acasă, casă, salariu, zi, zi de naștere, viață, soareRămân în urmă vise,
Umbrite de dureri,
Ca niște porți deschise,
Ce duc spre nicăieri.
Dar, partea lor de vină,
Nu-i că se ofilesc,
Ci că se trag lumină,
Și iar, ne viețuiesc!
Cuib în care ne-am născut,
Câmp pe care s-a văzut
Vitejia strămoşească,
Scumpă ţară românească,
Te salut!
Şi-a mea frunte ţi se-nchină
Ca naintea unui sfânt,
Căci, deşi copil eu sunt,
Inima de dor mi-e...
Poezie de George CoșbucA gândirii stea,
cu dioptria,
lumii,
mângâie,
cosmonezia mea,
sticlind oaze,
pe Căi Lactee,
în oceanul tăcerii,
nemărginite,
unde roiți,
veșnicia...
voi,
adorate și visate,
stele mici și stele grele,
Saturnele cu inele...
Când fi'ca ta e lesbiană*,
Eu te somez să spui, cucoană,
Cum poţi să-mi ceri fără ruşine
Ca eu să te votez pe tine?
Ba fi'ca ta, ce preacurveşte*,
Că-i lesbiană se făleşte;
Ce garanţii avem, cucoană,
Că nu eşti şi tu lesbiană?
Tu,...
Azi, citesc în șiruri clare,
Vechi istorii egiptene.
Pentru câte, din popoare,
N-au fost taine pământene?
Hieroglifele, adună,
O viață de milenii,
Antice cântări, răsună,
Ca-n biserică, ectenii.
Piramidele domină,
Ca și...
Poezie de Constantin Obadă despre istorie, rușine, tăcere, națiune, vinovăție, vechi, oameni, pietre, timp, viațăMă ridicai în braţe şi spuneai… câte-mi spuneai pierduţi sub cerul clar de vară… nu trebuiau cuvinte – vorbeau sufletul, ochii, sărutul speriat cum stropii ploii să nu rănească braţele tremurând de dor treceau clipele… sub cerul toamnei aveai pe...
Poezie de Mariana Fulger despre amintire, sărut, clipă, povești, sfârșit, cer, povară, aer, singurătate, copiiNu-i nimic, e-n regulă,
mai aşteptăm două sute de ani,
ce-o să fie, un biet accident istoric,
o socoteală matematică greşită,
suntem în Estul Europei, nu uitaţi.
Ruşii, da, Maghiarii, da,
Polonezii, da, Bulgarii, da,
noi, nu, noi nu,...
Poezie de Adrian PăunescuSus, pe deal, în a mea vie,
Frunzele au ruginit,
Iar la noi e veselie,
Căci e vremea de iubit.
Fierbe mustul în butoaie,
Dar şi curge în pahare,
Iar pastrama cea de oaie,
Sfârâie pe trei grătare.
Îndrăgeai, atât de mult,
Dragostea de oameni,
Astăzi, când te mai ascult,
Cu..., Satana semeni!
Ce frumos, cântai, demult,
Dulce farmec, vieții,
Astăzi, când te mai ascult,
Simt..., tristețea feții!
Îndrăgeai, atât de mult,...
Poezie de Constantin Obadă despre tiranie, diavol, tristețe, iubire, farmec, omenie, frumusețe, sfinți, oameni, simțNu-n múşchi îi stă a lui putere, Cum stă la multe mamifere, Nu stă-n picioare, mâini sau gură, Nici în venin sau muşcătură. Puterea lui stă-n raţiune, În minte şi-n înţelepciune. Mai tare este raţiunea Decât e muntele, genunea; Mai tare e ca apa,...
I
În rai nici o minune plăcută nu lipsea.
Văzduhul lin, răcoare, a crini amirosea,
Căci albele potire în veci tot înflorite
Scoteau din a lor sânuri arome nesfârşite.
Lumina era moale şi-ndemnătoare şopţii.
Nici noaptea urma...
Poezie de Vasile AlecsandriCe simte toamna, când te-apleci,
Cu vârfuri moi spre rădăcină?
Când clipe-n ramuri noi petreci,
Cu dorul tău către tulpină?
Acolo-n sinea ta profundă,
Regreți iubirile pierdute,
Dar cum ți-i firea-n veci redută
Trci culmea viselor...
Lumi de streșini curcubee,
Umbresc chipuri visătoare,
Prelungind prin vremi să stee,
Strălucita lor candoare.
Cei ce n-au voit să steie,
Umbre prispei visătoare,
Prelungind vechi curcubee,
Zac în neagra lor uitare.
Care-i amorul meu în astă lume:
Este-al bravurei coiful de aramă,
Sau al mărirei aspru rece nume?
Sau este claustrul cernit, ce cheamă
Cu-a lui icoane sânte-ngălbenite,
Cu cIopotu-i vestind a morţii dramă?
Sau este chipul blând unei...
Poezie de Mihai Eminescu despre suflet, femeie, idee, lume, cugetare, ființă, îngeri, sfinți, amar, minuneGrabnic, cheamă lung, sirena,
Crește, zarva dimineții,
Zorii, duc luminii, trena,
Ca și munca, traiul vieții.
Larg, prin porțile deschise,
Oamenii duc zorul, râvna,
Stăpâniți de gânduri, vise,
Ei, în treacăt, își dau mâna....
Poezie de Constantin Obadă despre zei, prietenie, fapte, oameni, inteligență, grădină, învățătură, muncă, jocuri, comoarăEra..., argintul unui râu,
O dulce undă, călătoare,
O dragoste, cu furca-n brâu,
Un joc, și-un cânt, de sărbătoare.
Era..., balsamul unor tei,
Dintr-o eternă, primăvară,
Când..., fermecat, de harul ei,
O căutam, mereu..., și iară....
Poezie de Constantin Obadă despre magie, sărbătoare, iubire, jocuri, primăvară, rău, poezie, noapte, lumePojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii cresc,
Păduri în stepa lumii,
Cu vânturi dulci ușor prășesc,
Ogoare țipătoare vremii.
Eu trag...
Oştirile-i alungă în spaimă îngheţată,
Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,
Cum stâncelor aruncă durerea-i înspumată
Gemândul uragan.
De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
Să fac să...
Poezie de Mihai Eminescu despre iubire, răzbunare, frică, durere, diavol, foc, nimic, zei, ochi, credințăFum pierdut, în larga zare,
Zboară anii tinereții.
Eu mă uit, cum bat din aripi,
Frumuseți, ce pier la soare.
Eu mă uit, cum trec din zare,
Și se pierd, mereu, în zare,
Albe păsări..., călătoare.
Durați-mi vise poartă nouă,
Să pot intra ca orișicine,
Cu flori de gând muiate-n rouă,
Visării dulci, iubirea-n sine.
Poemul toamnei, ce-ntârzie,
Oricât, i-am da, o formă pură,
Nu tremură..., de poezie,
Nu radiază..., vreo măsură!
Rugina lui, încet l-apasă,
Spre visul, marilor înghețuri,
Când el, în rada lor se lasă,
Sedus, de patimi și eresuri!...
Privirea mea tremurătoare,
Când curgi din ochi scară-n adâncuri,
Când cauți vieții o cărare,
Tu luminezi și șes și smârcuri.
Dar azi în jurul tău puțini,
Când cați în stepe mute mlaștini,
Când cați din mări în ritmuri flori,
Tot...
Frumoasă-i floarea de cais,
Cum alte flori nu-s nici în vis,
Cu albul ei imaculat,
Parfum suav şi delicat,
O floare de poeţi cântată,
Ce te încântă şi te-mbată.
A doua zi după Crăciun
Serbăm un mare sfânt, om bun;
Aproape de sfârşit de an,
Noi îl serbăm pe Sfânt' Ştefan.
Cum Noul Testament ne spune,
Cu o profundă-nţelepciune,
Ştefan era "plin de credinţă
Şi de Duh Sfânt", şi chibzuinţă,
Şi...
Printre stânci de piatră seacă,
Auzi plâns de cucuvai,
Ţipând noaptea tristu-i vai!
Când în nouri se îneacă
Chipul lunii cel bălai.
Vraja trece peste lume,
Vraja... cântec amorţit,
Ca un vis îngălbenit,
Pe-a ei buze vineţi spume,...
Din valea lumii mă desprind,
Masiv cu chip de cetățuie,
Și ca dorința din colind,
Cântarea mea în valuri suie!
Iar când visez întrezărind,
Adâncul lumilor albastre,
Din strălucitul lor colind,
Renasc cântării vremii noastre,
Tot mai tăcut si singur
În lumea mea pustie --
Si tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine --
Aceeasi nepăsare
De oameni, si de tine.
Poezie de George BacoviaDin vatra satului demult,
Din spuza de proverbe,
O doină dacică ascult,
Când mustul încă fierbe.
Din umbra pașnicului scut,
Din somnul lui pe flamuri,
Sprințare hore au crescut,
Și cântece la geamuri.
Din stilul Romei...
I
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard...
Poezie de Dimitrie Bolintineanu
Poezie de