Când drumu-i asfaltat, pe loc !
Pe când din spate, moarte vise,
Umbresc al binelui noroc !
Spoind supuși, altarul sorții,
Atrași, de vastul ei delir,
Iar, uităm că, umbra morții,
Ne sapă gropi..., în cimitir !
Când, umbra viselor, din spate,
Ne urmărește-n orice loc,
În Paradis, se face noapte,
Se stinge-al viselor noroc !
Din visul morți-n toți rămâne,
Regretul mut, al celor dragi,
Pe când, din patimi dulci, păgâne,
Iubiri, ce-n lume le propagi !