Dracula: Freamătul unui cimitir în devenire. Natură...

Replică de Valeriu Butulescu despre vitalitate, ridicol, tăcere, sânge, durere, muzică, ochi, natură, moarte, artă fotografică

Dracula: Freamătul unui cimitir în devenire. Natură moartă cu oameni vii. Dinamismul lucrurilor cufundate în nemişcare. Toate acestea, într-o notă optimistă, pentru că, repet, e vorba de un carnaval. Asta mă aşteptam să văd! Asta înseamnă teatralizarea sentinţei, domnilor! Şi ce-am văzut? Ochii sticloşi ai morţii mă sfidau printre ramuri. Ridicol! Totul era inert şi rece. Nefiinţa umpluse pădurea şi era doar ora nouă dimineaţa. O tăcere de gheaţă, pe care nici corbii nu îndrăzneau să o tulbure. Ici-colo, bălţi de sânge închegat, ireal, dubios, ca o pastă de tomate. Ce-aţi făcut? Unde e vitalitatea acestei scene? Au nu trebuia să faceţi voi spaima să vibreze? Moartea este tot artă, domnilor! N-aţi înţeles nimic din estetica morţii! Asta numiţi voi vizualizarea durerii? Unde era muzica? De ce nu s-au auzit câinii urlând? Unde erau poeţii? Ah, poeţii, aceste spirite minunate care ştiu să facă durerea să rimeze.

Valeriu Butulescu
Replică de Valeriu Butulescu despre vitalitate, ridicol, tăcere, sânge, durere, muzică, ochi, natură, moarte, artă fotografică.

Dracula (Carnavalul durerii)

Valeriu Butulescu

Valeriu Butulescu 1953 Poet, dramaturg si om politic roman

Perioada de viaţă: 1953
Evaluați acest citat:
Generează un alt cod=