Tăcerile tale… Şi dacă nu-mi vorbeşti – ce dacă?! –...
Citat de Boris Ioachim despre poezie, vin, ploaie, beție, disperare, soare, cuvânt, cer, trecut, pământ
Tăcerile tale… Şi dacă nu-mi vorbeşti – ce dacă?! – Tăcerile îmi sunt surori… Cum frunze-n vântul toamnei pleacă, Din suflet pleacă vineţi nori. Şi se tot duc în zarea largă, De unde-n taină au venit, Lăsând, în urmă, ploi să şteargă Ce pân’ acum ne-a despărţit. Când îţi vorbesc – îţi pleci, îndată, Genele lungi către pământ Şi gura ta-n rubin muiată, Nu pare a şti rosti cuvânt. Răceala ta – rece mă lasă, Căci ştiu că-i doar unicul scut În faţa răului, ce-apasă, Cu îndârjire – din trecut. Dar te iubesc, plin de-o ardoare Ce înseninează cerul-nalt Şi-n mine soarele răsare În braţe când, duios, te salt. Căci te doresc cu disperarea Unui beţiv învederat – Doar că nu vinul e licoarea, Ci tu – de tine să fiu beat. …Şi dacă nu-mi vorbeşti – ce dacă?! Tăcerile surori îmi sunt; Sub anotimpuri, ce vin – pleacă, Eu te iubesc – la fel de crunt…
Boris Ioachim
