Caută în folclor: roman

Mai bine sa ierti pe cel vinovat decat sa pedepsesti pe cel nevinovat.

Umbla, frate, mandrul soare, Umbla cerul si pamantulCa sageata si ca vantul, Dar toti caii-si obosea. Vasile Alecsandri, Poezii populare ale romanilor

Iar prin lanul rasaritMerge vestea c-a sositCraiul diminetilorPaznicul fanetilorSi-ar fi tras pe-n varf de leasa, Jos la doamna preoteasa...Cine? Barza, D. Zamfirescu

Am un grajd cu mieii albi. Gura cu dintii

Am doua pietre nestemate: Incotro le arunc, acolo se duc. Ochii

Am un pom frumos cu ramurile in josSi cu radacina in sus. Omul

Șervețel vărgat,
Peste mare aruncat.

Răspuns: Curcubeul

Nici din ciocoi om de frunte, Nici din salcie lemn de bute.

Limba e dulce și amară, după fapte.

Drumul drept duce la țintă.

Omul nu e niciodată bătrân când e vorba de învățătură.

Ție ți-e frica cu mine? Că eu am sfeclit-o cu tine!

Mă suii pe-un scai, Cuțitașul îl scăpai. Luna-l văzu și nu-l luă,Și soarele-l văzu și-l luă.Bruma

În țara orbilor cel cu un ochi este împărat.

Ce-i mai rău și ce-i mai bun. Pentru omul cel nebun? Limba

Ce-i pe tine și nu-l simți?

Răspuns: Numerele

La bădița al meu la poartă,
Două fete mari se ceartă
Una-I hâdă,
dar bogată,
Alta-i mândră,
dar săracă.

A bogată zice-așa:
Badea pe mine
m-o luaCă-i dă tata
patru boi
Ș-o turmă mare
de oi.

Frunzuliță viorele,
La portița dragii mele
Răsărit-au două stele,
Dar nu-s stele părăsite,
Ci-s două flori înflorite;
Una-i ea și
una-s eu:
Dorul ei si
dorul meu.

Bate vântul și huieșteȘi cel codru-așa grăiește-Alei, fecioraș din vale! Mult ți sufletul cu jale! Nu-ți mai plânge inima, Că nu știi de mândra ta, Că și eu... tot așa.Frunză verde arnăuteȘi toante-n lume trecute. Și-apoi, mândră...

Dunăre, apă vioarăFace-te-ai neagră cerneală,Să te pun în călimarăSă te scriu pe hârtioară,S-o trimit la maica-n țară.