Caută în folclor: foame, pagina 2

Fata săracului cea isteață

A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu,...

Seamănă porumbul din vreme și de foame nu te teme.

Cum se scoală - cum i-e foame, cum se culcă - cum adoarme.

Cine nu lucrează când e cald, rabdă de foame când e ger.

Un om care moare de foame, va mânca alături de lup.

Cine este obişnuit cu pâine de la tine, îi va fi foame numai cât te vede.

Prea multă foame păgubeşte oala.

Unuia – poame, altuia – foame.

Vorbele nu ţin de foame.

Când ţi-e foarte foame, orice mănânci pare deosebit de gustos; când eşti foarte îndrăgostit, vezi numai partea frumoasă a vieţii.

Ai să mori de foame dacă depinzi de eforturile altora.

Nu mânca pâine când aproapele suferă de foame, decât dacă întinzi mâna şi îi dai pâine.

Mai mulţi mor de mâncare decât de foame.

Avarul ţipă de foame pe o grămadă de grâu.

Cu învăţătura omul nu moare de foame.

Moare de foame cine se nutreşte cu speranţă.

Cine-i leneş şi tot doarme, când îl cauţi, moare de foame.

Cum se culcă, iar adoarme, cum se scoală, iar îi este foame.

Cu omul leneş mori de foame.

Lenea te lasă muritor de foame.