Caută în folclor: hotul, pagina 3

Buzunarul hoţului e găurit.

Limba hoţului e scurtă.

Chelul tânjeşte după zi înnorată, hoţul – după noapte-ntunecată.

Cine nu-şi păzeşte bine avutul, e prieten cu hoţul.

A venit hoţul, a plecat cu buzele umflate.

Cu timpul, hoţul de ouă ajunge hoţ de cămile.

Brahmanul moare din cauza ambiţiei, aşa cum hoţul piere din cauza tusei.

Mama hoţului nu poate jeli în gura mare.

Faci pe deşteptul după ce a fugit hoţul.

Lacrima e arma femeii, aşa cum minciuna e arma hoţului.

Banul este hoţul omului: îi fură ce are mai de preţ – cinstea.

Vaca va vorbi şi din stomacul hoţului.

Chiar dacă cunoşti hoţul, leagă-ţi măgarul.

Chiar şi hoţul iese ruşinat din casa săracului.

Câinele latră, hoţul tace şi fură.

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Roman Năzdrăvan

(de Nicolae Filimon)

A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar povesti; cînd să potcovea purecele cu nouă sute nouăzeci și nouă oca de fier, și tot da cu spatele de cer; linguriță scurtă pe gura cui n-ascultă.

A...