Caută în folclor: coada

Ileana Simziana

A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era...

Spaima zmeilor

A fost odată ce-au fost; a fost un om şi-o femeie, bărbat şi muiere, oameni de treabă, el bun şi ea cuminte, încât li se dusese vestea că trăiesc bine şi toţi se bucurau când treceau pe la casa lor. Niciodată el nu zicea ba când...

Voinicul cel fără de tată

A fost un împărat ş-o împărăteasă. Ei aveau numai o fată şi o păzea ca lumina ochilor lor. Ea n-avea voie să iasă nici până în grădină fără dădaca ei. Aceasta o ţinea de aproape şi n-o scăpa din vedere nici cât ai da...

Ai apucat pisica de coadă, învârteşte-o să nu te zgârie.

De ce e mai râioasă capra, de aia stă cu coada mai sus

Din talpa casei nu poți face doage, nici din coadă de câine sită de mătase

Nu te încrede în cânele care dă din coadă

Vulpea, după ce a rămas fără coadă, vrea ca şi celelalte să fie la fel.

Cui îi plac jumările, linge şi coada tigăii.

Dacă porneşti la drum cu dracul, nu-i lăsa coada afară.

Nu faci miel din câine tăindu-i coada.

E coadă de cămilă; nici nu se lungeşte, nici nu se scurtează.

Nu faci miel din câine, dacă-i tai coada.

Vulpii, martoră i-e coada.

Securea nu-şi taie coada.

Orice pară are şi coadă.

Vulpea face urmele cu piciorul şi le şterge cu coada.

Albinele care au miere în gură au ace în coadă.

Sita îi spune acului: Ai o gaură în coadă.

Nu există câine atât de trist încât să nu dea din coadă.