Caută în folclor: zestre

Zestrea adusă de nevastă – cum e clopoţelul de la uşă: te duci, te-ntorci, te loveşti cu fruntea de el.

Zestrea mare mărită toantele.

Zestrea şade în ladă şi el cu sluta în vatră.

Zestrea toate le astupă; ea şi pe dracu-l pupă.

N-am nici boi, n-am nici vaci, decat zestrea dintre craci.

Oratie de inchinarea zestrei:

Buna ziua domnule mire
Se-inchina doamna mireasa
C-o zestre gospodareasca
Ca sa impodobiti prin casa.
Mai intai de toate
Inchina o lada brasoveneasca
Si o zestre gospodareasca.
(Conocarii)

Cand se da zestrea:

Uitati-va, guri cascate,
Ca nu-s haine cumparate,
Ca-s de mireasa lucrate.
N-o stat cu ochii-n fereastra
Nici cu coatele pe masa,
Ce-o stat cu ochii-n pamant
Si la haine tot lucrand.
(Ghe. Cernea)

Cand se da zestrea:

Foaie verde ca iarba,
Da de-om deschide lada
Noi altele vom arata,
Ca-i plina cu haine multe
De n-ar incapea in curte,
Is frumoase si brodate
Tot de mireasa lucrate.
(Ghe. Cernea)

Valeleu

Mi-o zis mama ca mi-o da
Valeleu, valeleu
Zestre cand m-oi marita
Valeu, valeu, valeleu
Douazeci de perne mari
Toate pline cu tantari

Douazeci de perne mici
Toate pline cu furnici
Douazeci de perne moi
Toate pline de gunoi...

Numele mamei e zestrea fetei.

Cu zestrea nevestei, nu te faci om.

Cu zestrea ei, femeia mănâncă şi ce-a adus ea, şi ce-a chibzuit bărbatul.

Numele mamei – zestrea fetei.

Frumuseţea îşi poartă zestrea pe faţă.

Nebun este cine ia soţie pentru zestre.

Se scaldă în zestrea muierii.

Broasca țestoasă cea fermecată

A fost odată un împărat, și el avea trei feciori. Când le-a venit și lor vremea de însurătoare, le-a zis împăratul:

– Dragii mei copii, v-ați făcut mari; mergeți de vă căutați ursitele, ca să intrați și voi în...

Cotoşman năzdrăvanu

A fost odată o pereche de oameni. Ei n-aveau copii. Într-o zi, fiind cu voie bună, zise bărbatul către femeie:

– Soro, de la mila lui Dumnezeu noi n-avem copii. Să mergem pe câmp şi ce vom găsi, aceea să ne fie copil....

Neghiniță

A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la...

Pasărea măiastră

A fost odată un împărat evlavios şi bun. El avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăţi ce făcuse oamenilor din împărăţia lui, a ridicat şi o monastire de care să se ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate şi cu...