Văduva mireasă
Femeie nu-i mai caraghioasă Ca văduva ce-i iar mireasă Şi-o cată moartea pe acasă.
Care iar e măritată,
E ca marfa second-hand,
Cum a spus un reverend;
Fostul soţ a lepădat-o
Şi-alt bărbat de bună-a luat-o.
Femeie nu-i mai caraghioasă Ca văduva ce-i iar mireasă Şi-o cată moartea pe acasă.
Femeia asta divorţată E-o navă naufragiată, Cu care nu poţi naviga; Ba eu aş mai adăuga, Că nava naufragiată, Nu poate fi nici reparată.
De femeile "savante" te fereşte, căci în casă Sunt dezastru, o urgie, de nimic lor nu le pasă: Vraişte sunt toate cele, toate sunt cu fundu-n sus, Nu le pasă dacă soţul e flămând sau indispus. Sunt lipsite de tandreţe, iar copii nu vor să facă, Cu...
A rozei frumuseţe menită e sub soare Să scoată-n evidenţă mai mult a ta splendoare; Aşa cum roza este regină între flori, Tu eşti a mea regină, comoară-ntre comori.
E nevoie de iubire, Potrivire în gândire Şi să aibă fiecare Câte-un munte de răbdare.
Un secret al căsniciei: Un sărut să-i dai soţiei, Dimineaţa la sculare, Încă unul la plecare, Un sărut când vii acasă, Unul când vă pune masă Şi-o grămadă la culcare, Cu iubire arzătoare.
Pe cine, oare, să prefere, Se-ntreabă fata şi socoate: Să-l iau pe cel bătrân, cu-avere, Sau pe cel tânăr, care poate?...