Prin departe și aproape

Prin departe și aproape

De-o viață avem rouă-n sprâncene,
trăim între noapte și zi
și șerpii arși de soare-n piele
lângă fetele noastre se prefac în mărgele,
în nesfârșit urcă zâne de aburi,
a lumină miroase prea proaspăt.
O, lume, ai o tâmplă-nzăpezită
și cealaltă sărutată de adolescenți,
renii în larga-ți frunte se-ntâlnesc
și-atâta vrăjitorie cade din degete
pe iarbă și pe sânii salcâmilor,
căutăm ceva sfânt așa cum
glasul trăiește în peștera sânilor,
răsucim pe gâtul munților braț de femeie
și-a pietrelor carne prinde să cânte-n adânc
pe coama caprelor râd păpădii
și caii cabanelor duc vinuri târzii,
căutăm și de șoptim mai tare
fuge o avalanșă de noi nefiresc
și râurile se umplu cu suflet
și florile de-nțelepciune se-ofilesc.