Alexandru Philippide

Alexandru Philippide (n.1 mai 1859, Bârlad – d.12 august1933, Iași) a fost un lingvist și filolog român, membru al Academiei Române, profesor universitar, considerat întemeietorul școlii lingvistice ieșene.

Studii
A urmat școala primară la Bârlad, înscriindu-se apoi la Liceul Gheorghe Roșca Codreanu pe care l-a absolvit în 1881. S-a înscris apoi la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității Mihăilene din Iași. În perioada de studenție a fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Iași (1881-1884).


Și-a continuat studiile între anii 1888 și 1890 la Universitatea din Halle (Germania).
Alexandru Philippide se înrudea pe linie paternă cu Dimitrie Daniil Philippide, călugăr, erudit, istoric și om de litere grec, profesor la Academia Domnească din București.
Fiul său,Alexandru A. Philippide, a fost scriitor și traducător, membru al Academiei Române.
Activitate profesională Alexandru Philippide și-a început cariera didactică în 1890, fiind numit profesor de limba română la Liceul Național din Iași. În 1893, a fost înființată la Iași catedra de filologie română iar Alexandru Philippide a fost numit profesor universitar prin concurs, fiind titularul catedrei. În 1898 a devenit membru corespondent al Academiei Române, pentru ca, în 1900, să fie ales membru titular. În perioada 1913-1918 a fost decan al Facultății de Litere și Filozofie al Universității din Iași.

În 1927 a înființat Institutul de Filologie Română, care astăzi îi poartă numele.
Între 1897 și 1906 a redactat o primă formă a Dicționarului limbii române al Academiei (porțiunea A – dăzvăț, rămasă în manuscris), stabilind principiile și metoda de lucru adecvate Dicționarului tezaur al limbii române.

Opera

A elaborat cărți fundamentale pentru lingvistica și filologia română:
- Introducere în istoria limbei și literaturei române (1888),
- Principii de istoria limbii (1894),
- Gramatică elementară a limbii române (1897),
- Originea românilor - vol. I. Ce spun izvoarele istorice (1925),
- Originea românilor - vol. II. Ce spun limbile română și albaneză (1928).