Hariclea Darclée

Hariclea Darclée(nume de familie original:Hariclea Haricli, n.10 iunie 1860, Brăila– d.12 ianuarie 1939, București) a fost o soprană româncă.
Biografie
Hariclea Darclée, una dintre personalitățile muzicale cele mai importante ale României,s-a născut la Brăila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat, păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman. Așa cum scria N. Carandino în cartea Darclée. Viața de glorie și de pasiune a unei mari artiste, la nașterea ei s-a prezis că “duduia va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”. În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deși primea de-acasă câte 500 de franci pe lună. Nici măcar nașterea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, continuând să ia lecții de canto. “Am făcut progrese și sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit" scria Darclée familiei.

Cariera
Debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune pentru vocea ei "Tosca", Pietro Mascagni "Iris",iar Alfredo Catalani "La Wally". Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg.
La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Le Cid de Massenet, aplaudată chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 și 1910 a cunoscut gloria pe marile scene ale lumii, revenind adeseori la Scala din Milano. A cântat până în 1918 încă în deplinătatea mijloacelor sale vocale. Dorința ei de a cânta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. “Trăiască privighetoarea Carpaților”, îi striga publicul. Regele Carol i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeții îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care și-o câștigase nu i-a alterat caracterul deosebit și, înainte să urce pe scenă obișnuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului. Regele Carlos al Portugaliei, care-i trimetea adesea scrisori de dragoste, îi scria: “Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți” sau “Admir artista, iubesc însă femeia”.
Hariclea Darclée a susținut crearea Operei Române din București în 1921. Tradiția muzicală a rămas în familie, fiul său Ion Hartulary-Darclée devenind dirijor și compozitor. Din păcate nu s-au păstrat înregistrări pe discuri cu vocea Haricleei Darclée, ci doar două cântece românești:Cântecul fluierașului de George Stephanescu și Vai mândruță dragi ne-avem deTiberiu Brediceanu înregistrate cu acompaniament de pian la o vârstă foarte înaintată dar la care păstra intacte calitățile naturale și tehnice ale minunatei sale voci. Artista a înregistrat pentru Casa de Discuri Fonotipia arii și scene din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, La Traviata de Giuseppe Verdi,Iris de Pietro Mascagni și Tosca de Giacomo Puccini; matrițele acestor înregistrări au fost distruse de bombardamentele celui de al doilea război mondial la Milano; până în prezent, nu s-au identificat încă discurile primelor tiraje efectuate în anul 1903.La finele vieții, artista care fusese atât de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini, care cântase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno și care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a trăit în țară într-un trist anonimat. “Măiastra pasăre de basm”, “privighetoarea adorată” a murit în sărăcie la București datorită faptului că viile sale de la Cotnari (sursa existenței sale după încheierea carierei) au fost distruse de o teribilă grindină iar boala care i-a marcat sfârșitul (sarcom hepatic) nu i-a mai permis restaurarea lor; în 1939, funeraliile au fost finanțate de Ambasada Italiei; a fost înmormântată în Cimitirul Bellu.
La aniversarea a 135 de ani de la nașterea Haricleei Darclée, în 1995, orașul său natal, Brăila, i-a adus un deosebit omagiu, organizând Concursul Național de Canto ce-i poartă numele, prezidat de soprana Mariana Nicolesco și așezat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Prima ediție a Concursului Internațional a avut loc în 1997 și de atunci se repetă la fiecare doi ani, în anul dintre o ediție și alta având loc Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes.
Repertoriu
Vocea sa excepțional cultivată i-a permis abordarea unui foarte vast repertoriu în cadrul căruia a interpretat roluri de soprană lirică lejeră, soprană lirică, soprană lirică spinto, soprană dramatică, soprană Falcon, mezzosoprană și contraltă.
A avut în repertoriu 58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori dintre care 12 compozitori de tradiție și 19 tineri compozitori cărora le-a interpretat operele în premiere absolute și premiere locale de foarte mare improtanță; din cele 56 opere intepretate, 32 sunt de tradiție, 12 au fost interpretate în premieră absolută și 16 în premiere locale de mare importanță; faptul că 45%, adică aproape jumătate, din repertoriul său reprezintă opee originale, atestă poziția singulară pe care o ocupă Hariclea Darclée în istoria teatrului liric universal pe care a influențat-o într-un mod determinant.
Urmează lista integrală a operelor și autorilor cu mențiunile de rigoare referitoare la operele compuse pentru vocea sa și la interpretările în premieră absolută sau în premieră locală de mare importanță.
Daniel Auber-La Muette de Portici(Luisa);
Georges Bizet-Carmen(Carmen);
Arrigo Boito -Mefistofele(Margherita);
Alfredo Catalani -La Wally(Wally) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră absolută la Teatro alla Scala din Milano la 20 ianuarie 1892;
Alexis Catargi -Enoch Arden(Ammie Lee) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premnieră absolută la Teatrul Național din București în 1904;
Isidore De Lara -Amy Robsard(Amy Robsard) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră absolută la Opera din Montecarlo în aprilie 1897;
Gaetano Donizetti -Don Pasquale(Norina);
Gaetano Donizetti -L’elisir d’amore(Adina);
Gaetano Donizetti -Linda di Chamounix(Linda);
Gaetano Donizetti -Lucrezia Borgia(Lucrezia);
Gaetano Donizetti -Maria di Rohan(Maria);
Alberto Franchetti -Cristoforo Colombo(Isabella di Aragona, Ikuamota) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră absolută la Genova, la 6 octombrie 1892;
Michail Glinka -Ivan Susanin(Vania) – operă interpretată în premieră pentru Franța, la Nisa, în 1890;
Carlos Gomes-Condor(Odalea) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră absolută la Teatro alla Scala din Milano la 21 februarie 1891;
Carlos Gomes -I Guarany(Cecilia);
Charles Gounod -Faust(Marguérite);
Charles Gounod-Roméo et Juliette(Juliette);
Jacques Halévy -La Juive(Rachèle);
Ruggero Leoncavallo -I Pagliacci(Nedda) – operă interpretată în premieră pentru România, la București în 1903;
Ruggero Leoncavallo -Zaza(Zaza);
Luigi Mancinelli -Hero e Lenadro(Hero) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră absolută la Madrid, în 1897;
Pietro Mascagni -Cavalleria rusticana(Santuzza) – operă interpretată în premieră pentru România, la București în 1891;
Pietro Mascagni -L’amico Fritz(Suzel) – operă interpretată în premieră pentru Teatro Della Pergola din Florența în 1891 și în premieră la București în 1910;
Pietro Mascagni -Iris(Iris) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră absolută la Teatro dell’Opera din Roma, la 22 ianuarie 1898, în premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 19 ianuarie 1899 și în premieră la București în 1908;
Pietro Mascagni -I Rantzau(Luisa) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră absolută la Teatro della Pergola din Florența la 10 noiembrie 1892 și în premieră la Teatro dell’Opera din Roma la 26 noiembrie 1892;
Jules Massenet -Le Cide(Chimène) – debutul în Italia și premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 26 decembrie 1890;
Jules Massenet -Manon(Manon);
Jules Massenet -Thaïs(Thaïs);
Giacomo Meyerbeer -L’Africaine(Selika);
Giacomo Meyerbeer -Les Huguénots(Regina, Valentine) – în premieră pentru România, la București, în 1897;
Wolfgang Amadeus Mozart -Don Giovanni(Zerlina);
Giovanni Pacini -Saffo(Saffo) – premieră pentru Teatro dell’Opera din Roma la 28 octombrie 1911;
Ubaldo Pacchierotti -Eidelberga mia(Catina) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră absolută la Teatro Colon din Buenos Aires, în 1909;
Ettore Panizza -Aurora(Aurora) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră absolută la Teatro Colon din Buenos Aires, în 1909;
Giacomo Puccini -Manon Lescaut(Manon Lescaut) – operă compusă pentru vocea sa și intepretată în premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 27 martie 1897;
Giacomo Puccini -La Bohème(Mimì) – operă interpretată la premieră pentru America la Teatro Colon din Buenos Aires, în 1896 și în premieră pentru România la București, la 15 ianuarie 1903;
Giacomo Puccini -Tosca(Floria Tosca) – operă compusă pentru vocea sa și în cadrul căreia, aria sopranei, Vissi d’arte, a fost scrisă la sugestia artistei pe baza indicațiilor sale muzicale; a fost interpretată la premiera absolută de la Teatro dell’Opera (Constanzi) din Roma, la 14 ianuarie 1900 și la premiera de la Teatro Regio din Torino la 20 februarie 1900, Teatro alla Scala din Milano la 17 martie 1900,Lisabona la 19 ianuarie 1901,București la 18 ianuarie 1902 și Montecarlo la 28 martie 1903;
Luigi & Federico Ricci -Crispino e la Comare(La Comare);
Gioacchino Rossini -Guglielmo Tell(Matilde d’Absburgo);
Gioacchino Rossini -Stabat Mater(Soprano);
Anton Rubinstein -Demonul(Tamara);
Camille Saint-Saëns -Proserpina(Proserpina);
Richard Strauss -Der Rosenkavalier(Marschalin) – premieră pentru Italia la Teatro dell’Opera di Roma, la 14 noiembrie 1911;
Ambroise Thomas -Hamlet(Ofélie);
Ambroise Thomas -Mignon(Mignon);Pietro Vallini -Il Voto(Maria) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră absolută la Teatro dell’Opera di Roma, la 27 noiembrie 1894;
Giuseppe Verdi-Aida(Aida);
Giuseppe Verdi -Un ballo in maschera(Amelia);
Giuseppe Verdi -Otello(Desdemona);
Giuseppe Verdi -Rigoletto(Gilda);
Giuseppe Verdi -Simon Boccanegra(Amelia-Maria) – premieră pentru Teatro dell’Opera din Roma, la 17 mai 1892;
Giuseppe Verdi -La Traviata(Violetta Valery);
Giuseppe Verdi -Il Trovatore(Leonora);
Richard Wagner -Die Meistersänger(Eva);
Richard Wagner -Lohengrin(Elsa);
Richard Wagner -Tannhäuser(Elisabeth) – premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 29 decembrie 1891 și pentru Teatro Colon din Buenos Aires în 1897;