Evenimentele zilei
Celebrări, 20 oct:
Alphonse Allais A fost născut Alphonse Allais.
Arthur Buchwald A fost născut Arthur Buchwald.
Thomas Hughes A fost născut Thomas Hughes.
A fost născut Ion Balu.
Constantin Dram A fost născut Constantin Dram.
A fost născut Vlad Georgescu.
Ioan Grigorescu A fost născut Ioan Grigorescu.
A fost născut Pompiliu Marcea.
Arthur Rimbaud A fost născut Arthur Rimbaud.
Comemorări, 20 oct:
Autori
Corneliu Vadim TudorMaria PalAntonin ArtaudSuze OrmanAlexander DumasPhilipp MelanchthonRichard JeniJanos BolyaiAnton PannIon GhicaPearl BaileyMircea MicuFranz LisztRadu VoinescuArthur Robert Ashe

Ștefan Cel Mare

Ștefan Cel Mare

Biografie Ștefan Cel Mare (1433 - 1504)

Domn al Moldovei

Died on 02 jul 1504
Ţara de origine România
Citate de Ștefan Cel Mare

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n.1433, Borzești - d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domn al Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit aproape 50 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, țara a dus multe lupte pentru independență împotriva mai multor vecini, cum ar fiImperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Mai multe dintre bisericile și mănăstirile construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial.

Calitățile umane, cele de om politic, de strateg și de diplomat, acțiunile sale fără precedent pentru apărarea integrității țării, inițiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admirația unor iluștri contemporani, iar, grație tradiției populare, a fost transformat într-un erou legendar.

Inceputul domniei
După uciderea tatălui său Bogdan al II-lea de către Petru Aron, Ștefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Țepeș, domnul Țării Româneștiși după înfrângerea lui Petru Aronîn "tina de la Doljești", la 12 aprilie și la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceavași pe locul ce se chema câmpia Direptății, lângă cetatea de scaun, întreabă pe toți de față, dacă le este cu voie să le fie domn. Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveți, ostași și "toată țara" proclamară pe Ștefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul părinților și strămoșilor acestuia.

Moldova în timpul domniei lui Ștefan cel Mare
În vremea lui Ștefan cel Mare, Moldova se întindea peste toate ținuturile de la Carpații răsăriteni până la Nistru. Țăraniirăzeși, proprietari de pământ, erau chemați la solicitarea domnului la "oaste" în schimbul unor privilegii. Alături de ei, un rol important îl jucau cetele boierilor, care veneau cu oșteni de pe moșiile lor, și cetele târgurilor, alcătuite din târgoveți, care se puteau strânge mai repede în caz de nevoie. Oastea mare a lui Ștefan era deci o ,,oaste de țară", la vremea aceea puțini fiind l efegii (mercenari sau soldneri). Țara era apărată de cetăți ca Soroca, Tighinași Cetatea Albăla Nistru, cetatea Chiliala Dunăre, cetățile Hotinuluiși Sucevei la Nord, spre Carpați Cetatea Neamțului, iar pe Siret Cetatea Nouă a Romanului. Moldovaera stabilă politic și bogată. Incursiunile pretendenților la domnieerau rare, și opoziția boierilor slabă. Buna securitate a drumurilor îmbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni să treacă prin Moldova de la Marea Neagră spre Liov (Lemberg) și invers, aducând din Orient mirodenii, covoare, blănuri, metale și pietre prețioase iar din Apus postavuri și arme. Vămile culese de la aceștia aduceau bani în vistieria domnească. Astfel se explică mijloacele materiale care i-au permis lui Ștefan să lupte și să construiască fără încetare în lunga lui domnie. Pericolul mare îl reprezenta însă expansiunea Imperiului Otoman, care - după cucerirea Constantinopolului la 1453, de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih - își continua înaintarea spre inima Europei.

Relatiile cu Ungaria
După urmărirea lui Petru Aron, care se refugiase în Polonia, Ștefan cade la înțelegere cu regele Cazimir, restituindu-i-se cetatea Hotinului, ceea ce atrage dușmănia regelui Ungariei, Matei Corvin. Într-o luptă decisivăla Baia (1467), pe valea Moldovei, oastea ungurească este înfrântă, regele fiind rănit de trei săgeți și o lovitură de lance. Ștefan năvăli în Ardeal pe urmele armatei ungurești în retragere și își asigură liniștea la granița apuseană a țării.

Relatiile cu Țara Românească
Prevăzând că va avea în curând de luptat cu turcii, Ștefan voia să aibă înȚara Românească un domn prieten, în locul vasalului turcesc, Radu cel Frumos. În anul 1470 Ștefan începu ostilitățile, prădând Ialomița și arzând orașul Brăilei (la 27 februarie, în "marțea brânzei"), dar îndată turcii au răspuns, trimițând pe tătari în Moldova. Ștefan se îndreptă atunci împotriva noului dușman și-l învinse în dumbrava de laLipnic, pe Nistru. După alte ciocniri cu Radu cel Frumos, acesta fugi la turci (în noiembrie 1473, Ștefan cucerește cetatea Dâmboviței de la București), iar Ștefan puse în scaunul Țării Românești pe aliatul său, Laiotă Basarab. Însa după 2 ani Laiotă Basarab îl trădează.


Conflictul cu Imperiul Otoman
Mahomed al II-lea nu a vrut să lase nepedepsit amestecul lui Ștefan cel Mare în treburile domniei Țării Românești. De aceea în iarna anului 1474 trimise în Moldovape beylerbeyi Hadâm Suleiman Paşa(Hadin Süleyman Paşa), cu 120.000 de oameni, cu misiunea de a supune pe domn și a-i nimici oastea. Ștefan își organizează tabăra în fața Vasluiului în locul numit Podul Înalt și în ziua de 10 ianuarie 1475, înainte de a se lumina de ziuă, dădu atacul pe neașteptate. Marea oștire a turcilor se clătină și se destrămă într-o învălmășeală cumplită. Locul mlăștinos, ceața, necunoașterea terenului, mări tulburarea turcilor, care se risipiră. După alungarea lor, Ștefan trimise o scrisoare în limba latină către toți principii creștini din Europa, vestindu-le marea izbândă și cerându-le sprijin pentru încercările viitoare. Dar în afară de felicitări din partea Papei și a Republicii Venețiene, ajutor nu veni de nicăieri. Turcii se pregăteau din nou să pornească asupra Moldovei. Mahomed al II-lea luă comanda oștirii turcești, îndreptându-se spre Suceava pe Valea Siretului, iar dinspre Nistru se iviră cetele tătarilor. În codrul de la Valea Albăsau Războieni, turcii covârșiră puterile moldovenilor în seara zilei de 26 iulie 1476. Mahomed al II-lea atacă cetățile Suceava, Neamțul și Hotinul, dar nu le putu cuceri. Aflând că Ștefan pregătește o nouă oaste, că ungurii și polonezii se apropie de granițele Moldovei cu ajutor armat, văzând că hrana se împuținează, că se ivesc boli în rândul oștenilor, Mahomed al II-lea se hotărî să se retragă. El părăsi Moldova hărțuit de cetele lui Ștefan, fără ca izbânda lui să fi însemnat supunerea țării și a domnului ei.

La ea participa si Bogdan, voievodul Maramuresului, care pleaca spre Moldova, incercand s-o scoata de sub controlul coroanei maghiare. Bogdan ii inlatura pe urmasii lui Dragos, Sas si Balc, cu ajutorul boierimii locale, iar apoi intemeiaza o noua stapanire.

Regalitatea maghiara, ca si in cazul Tarii Romanesti, aspirand la dominatia Moldovei, reactioneaza prin campanii militare, fara ca ele sa fie incununate de succes. Moldova este recunoscuta de coroana maghiara, intre anii 1374-1375. In vremea lui Petru I Musat (1375-1391), urmasul lui Latcu, statul moldovean isi consolideaza pozitia politica in raport cu Ungaria si cu Polonia.
Acesta ii acorda in 1388 un imprumut pe trei ani de 3000 de franci francesti regelui polon, Polonia punand drept gaj Pocutia si Haliciul. Tot in timpul lui Petru I Musat se infiinteaza Mitropolia (1386/1387), institutie care va contribui la intaririea puterii centrale. Intemeierea Mitropoliei a insemnat si recunoasterea de catre Polonia a autonomiei politice ...

Sfarsitul domniei
Ultimii ani de domnie au fost ani de pace. Cel care spunea în actele scrise că este din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei a zidit 44 mănăstiri și biserici, conform tradiției, după fiecare luptă câștigată, o biserică. Bătrân și bolnav de gută, i s-a amputat un picior. După o domnie îndelungată de 47 de ani - neobișnuită pentru acele vremuri - marele domnitor și-a închis ochii la 2 iulie 1504.

Iară prea Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul, jale era, că plângea toți ca pe un părinte al său... (Grigore Ureche)

În cursul domniei sale Moldova a cunoscut o înflorire fără precedent. Luptând de la egal la egal cu vecini mult mai puternici, Ștefan cel Mare a reușit să impună Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale. Din nefericire, mărimea redusă a populației și resursele limitate au făcut ca, o dată cu modificarea tehnologiei războiului (introducerea pe scară largă a armelor de foc, scumpe și greu de fabricat) Moldova să nu mai poată ține pasul cu vecinii mult mai bogați.
Evaluați acest autor:
Generează un alt cod=