A mea scriere fara inteles

A mea scriere fara inteles

Ca sa pot sa incep fara a avea un inceput, pot sa spun ca toti cei care indraznesc a se numi scriitori de diverse genuri, stiluri, vorbesc intotdeauna de acelasi lucruri, probabil nu realizeaza acest lucru, dar daca am sta sa analizam fiecare opera in parte si nu doar cele pe care suntem nevoiti sa le scoatem din radacini pana la ultimul firicel, cum ar fie cele pentru examenul de capacitate sau bacalaureat, printre care de ce sa nu amintim importante opere ( pentru multi dar nu si pentru mine) cum ar fi: “Baltagul”, “ Popa Tanda”, “ La Tiganci”, “O scrisoare pierduta”, “ Ion”,” Enigma Otiliei”, “ Morometii”, “Moara cu noroc”, “Iona”, “ Luceafarul”, “ Lacustra” s.a. Ceea ce vreau eu sa spun, desi nu stiu in ce moment mi s-a nascut in adancul sufletului acest sentiment, destul de ciudat avand in vedere faptul ca este ora 01:47 in miez de noapte, o noapte destul de friguroaza in cea de a 3-a zi de primavara, sentiment ce pare ca vrea sa se reverse in scris, asa ca pur si simplu nu as mai vrea sa ma gandesc ce ma face sa scriu, de ce fac intr-adevar acest lucru, pentru ca sunt sigura ca nu vreau sa impresionez pe nimeni, nici chiar pe mine, eu stiu cat de inteligenta sunt si pe deasupra si modesta; ca sa continuam subiectul inceput fara un inceput pot declansa in continuare o comparatie, una grandioasa intre tot ceea ce au scris mai vechii literaturii nationale sau universale si ceea ce traim noi cu adevarat in aceste zile, ce fel de zile? –mult prea nefaste ca sa fim fericiti ca ne aflam in fata unei raze de soare la 7 dimineata putand savura linistiti un mic dejun format din caviar si oua umplute cu mii de bule ale carei denumire nu o cunosti dar ti s-a spus ca sunt placate cu aur comestibil s te-ai decis ca ai o viata mult prea cool ca sa nu iti permiti si tu asa un lux sau pur si simplu o ceapa degerata peste care ai aruncat in scarba niste sare si pe care, de asemenea, pe langa acea sare veche si dezgustatoare, desi toata sarea este sarata, o savurezi in delirul diminetii tale cu niste paine uscata de cateva zile, uitata intr-un colt al bucatariei pe care au jucat seri intregi, timp in care tu te distrai in fata unor filme nu prea credincioase, niste mari dar nu pot sa ma exprim cat de imensi gandaci, si ca sa nu mai spun prea multe acei gandaci doar ce coborasera de la vecina de la 4 care mananca caine si sobolani, nu ca nu ar avea biata de ea bani ca sa isi permita ceva mai delicios incat sa se linga pe degete dar linsul degetelor ei este deja in curs de desfasurare deoarece pentru ea insasi, acesti sobolani cu cozi imense care au trecut prin toate canalizarile Constantei, pe care Mazare a uitat de mult sa o mai curete, si cainii uitati pana si de pureci reprezinta delicii, din punctul ei de vedere, precum in China, tara pe care ar vrea sa o viziteze tocmai de aceea a inceput de mult sa incerce sa se obisnuiasca cu ale acestei tari delicatese nemuritoare si atat de “expensive”.
Am ocolit cam mult subiectul meu fara inceput, dar nu exista niciodata un sfarsit pentru ceea ce vreau sa spun, gandurile nu ma lasa in pace, de fapt nu m-au lasat niciodata, ca sa fiu sincera am inceput sa bat campii ca un adevarat geniu si nu vreau sa sfarsesc altfel. Tema? Da, este aceeasi. Care teme? Temele din operele pe care, daca ti le mai aduci aminte, le-am enumerat la inceput, si temele noastre…Nu stii care sunt? ok, desi… traim? Atata timp cat traim iubim; Iubim? Atata timp cat iubim suferim; Suferim? Atata timp cat suferim din iubire o sa murim. Deci, din punctul meu de vedere, si stiu ca am dreptate pentru ca nici Eminescu, cara a murit saracut in 1889 la capul sau aflandu-se doar sora sa Henrieta, nu a stiut acest lucru pe care eu o sa urmez a-l confirma pentru toti cei aproximativ 7 miliarde de locuitori al acestui balon bombat la Ecuator si turtit la cei doi poli numit Pamant sau mai international de cat atat, Terra, si cu 2 de ‘r’ ca in cuvantul, mult prea uzat fara folos in ziua de azi al cuvantului “ rrom”, gandindu-ma daca nu cumva aceasta Terra a noastra e invadata de aceste fiinte negre cu miros urat numiti rromi sau pe limba noastra tigani, dar ce mai conteaza asta, tot ceea ce vroiam sa zic este ca in toate scrierile de valoare sau nu prea, se vorbeste despre iubire si moarte…ceea ce rezulta, inevitabil si fara ca cineva sa imi conteste parerea ca iubirea este cea datorita careia oamenii mor, deci ca sa devenim nemuritori trebuie sa nu mai iubim, lucru destul de imposibil pentru ca pana si cel mai avar om isi iubeste avutia, pana si cel mai crud om isi iubeste cruzimea, pana si cel mai aspru criminal isi iubeste arma cu care ucide cu o cruzime mai mult decat iesita din normal, desi foarte buna pentru inspiratia multor filme cu o maxima viitoare audienta la cinema si apoi la Tv, pana si hotul isi iubeste siretenia, pana si zgarcitul isi iubeste zgarcenia, pana si eu ma iubesc pe mine.
A mea scriere, fara inteles.Geo.

“Proză de Geo Gya”