spre paradisul amintirii tale,
in care sper sa exist,
unde ingerii libertatii fericirii,
isi inteleg pana si aripile,
frante undeva-candva
de Dumnezeu,
pentru trufia de a recunoaste,
marea noastra iubire.
Intoarce-ti fata spre infernul din mine,
flacara a nadejdii,
ce-mi arzi destinul pe rugul
desertaciunii acestei lumi,
nascute pentru a iubi,
uitarea mai mult decat aminirea.
“Poezie de Sorin Cerin”