din care formam cuvintele.
Avem cuvintele
cu care ne putem juca.
Avem rimele
in care putem aranja cuvintele.
Avem vocea care poate canta
minunatele rime facute de noi,
atunci cand soarele incetase
sa isi arate razele sale
lumii insetate de caldura.
Avem strunele interioare
ce pot vibra atunci cand
acel cantec spre cer se inalta.
Atatea inimi bateau
asemeni unui urias gong.
Si ploaia se oprise.
Admira ceva numai de ea stiut.
Ne tineam de mana,
dansam parca pe acel ritm ametitor,
timpul se scurgea in spirala.
Si chiar si delfinii mi se parea
ca ar fi vrut ca sa intre in jocul nostru.
Alaturi de El.
“Poezie de Andreea Ca”