zapezile sufletelor noastre
ar muri la fel de reci
precum s-au nascut,
in ochii,
Luminii Divine din noi.........
De toti ochii nostrii
ar intelege,
lacrima absurdului din sufletul lor,
ce se prelinge supusa peste obrazul,
Timpului,
care ne-a renegat de atatea ori,
aratandu-l,
inecertitudinii din noi.
De toate manunchiurile,
de raze ale iubirii,
ar intelege ca doar noi,
mai existam,
inaintea acestei apocalipse,
a iubirilor divine.
“Poezie de Sorin Cerin”