plans al destinului,
viitor de mucava
lasa-mi poarta frigului,
sa inghete moartea acestei lumi,
obscure si meschine,
la picioarele creatorului ei,
Omul,
ce-ar vrea
sa-L infranga pe Dumnezeu.
Trecut de migdale amare,
ars sub pragul
incert al Iluziei Vietii,
cladim o istorie
a atotputerniciei noastre,
musuroi de furnici,
spulberat de furtunile destinelor
spre zarile cardinale,
ale desertaciunii,
pierdut sub mantia neagra a mortii,
mai demult decat vremea.
“Poezie de Sorin Cerin”