îl vrăjeşte pe Magaie
de câte ori trece prin faţa ei
ea poartă o rochie vie
în care se reflectă
lumi paralele
când îi vorbeşte lui Magaie
ţipetele ei taie întunericul
el se tulbură
mâna lui
nu mai vede
mâna lui trece direct
prin paharul plin cu vodcă
azi a apărut un balcon
pe strada lui Magaie
pe el iese din când în când
o statuie goală
şi îi cântă
de se izbesc lumile
una de alta
“Poezie de Ionuţ Calotă”