Fire de scrum

Fire de scrum

Crezand in vise si-n iubire,
noi ce visam sa mai iubim,
Tu Doamne sa ne dai de stire,
ce-i mediocru si sublim?

Sa-ti torci mocirla dintre inimi,
ca nefiind facerea ta,
sa-ti lasi unealta dintre patimi,
o necuvinta-n calea mea.

Astept sa-mi troienesti cararea,
cu rugaciuni din pod apuse,
si ingeri ce-mi doresc chemarea,
cuvinte multe, vorbe spuse.

Singuratatile din mine,
nu au nici steag si nici suspin,
sa merg spre dorul care-mi vine,
ingenuncheat sa ma inchin?

Sfarsit, de sangele din clipa,
ce-mi sfasia dorinta mea,
vrand sa-si traiasca ziua pripa,
in care-as fi murit: Lumea.

Placerilor din mine, Tine,
apuse zori extravagante,
tu ochi de soim eu dor de tine,
vise, iubiri, soapte galante.

Si-am sa te vreau in vraja sortii,
ce nu credea in viata mea.
departe de linistea mortii,
cand Tu erai, Eu lininstea.

Ce-mi necuprinse absolutul,
de dor ce-astept sa-mi spui oricum,
eu cavalerul cu tumultul,
tu Doamna mea, fire de scrum......

“Poezie de Sorin Cerin”