Glaciala

Glaciala

In inima singuratatii
se surpa tarana din noi,
devenind suflet.

Departe de copacii negrii
ai iernii prea goale de noi insine,
ingheata fericirea.

Prea frig de zambetele incremenite,
la colt de dor,
uitat amor in parcul parasit,
pana si de uitare.

Ninge cu gheata cuvintelor noastre,
nascuta din apa lacrimilor
rasarite din soarele cu dinti ai dorului,
ce sta tremurand pe taraba viselor noastre,
pe care nu le mai cumparar nimeni, niciodata,
in iarna a carei nastere inseamna moarte.

“Poezie de Sorin Cerin”