Tot ce simt e trupul greu,
Ce se lasa si m-apasa
Simt o stare de angoasa,
Simt ca nu mai pot sa scap
Si ma intorc si incep sa zac.
Si vreau sa-mi strig nefericirea
Si sa-mi gasesc nemurirea....
E gol... si ochii grei mi-se inchid
Si stau, astept si apoi suspin.
Imi simt goliciunea amara
Si inauntru si-n afara.
Urlu si ma aud pe mine,
Nu pot sa te gasesc pe « tine ».
Si lumea asta fara sens
Unde totul pare absent
Ma oboseste si deprima,
Dar stiu ca nimeni n-are vina
Caci gol e totul si pustiu,
Si goala sunt de cand ma stiu...
“Poezie de Emilia Izverceanu”