daca mai curge apa destinului nostru,
pe palmele clipelor
ce-si mai amintesc de noi,
pata a vietii mele,
nespalata de nici o uitare vreodata,
in inima mea.
Inima de jar ce-mi bati sangele
in dorinte de sperante,
nori de vise,
credeti ca mai pot respira,
sarutul amintirii voastre vreodata?
Valuri de ochi care m-ar fi inteles,
s-au sfarsit in clipa prezentului meu,
moarte mai demult decat Vremea,
marii iubirii a Vietii Noastre.
“Poezie de Sorin Cerin”